BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

duminică, 24 aprilie 2011

Tablou de familie

           Un camp galben. Ba nu! Un camp verde cu papadii. 
Am ajuns aseara acasa, obosita, rupta, suparata si vesela, bine primita. Intrata pe poarta, parca uitasem de ce is aici si ma tot uitam in spate dupa... nu prea conteaza dupa ce. Tot ce vroiam era sa dorm, dar nu puteam; eram asaltata de caini, de cei vechi, trebuia sa ii impac pe cei noi cu gandul ca aici sunt musafiri, trebuia sa ii explic la tata de 100 de ori de unde ii am, cum am venit, de ce telefonul nu imi era deschis(desi stia ca se descarca), de ce remus nu a ramas, de ce-uri peste de ce-uri. Noaptea a trecut, cu chiu, cu vai, cainii sareau pe mine(ei aveau chef de joaca, pe tren au dormit ca sefii)... Tata avea regula scrisa bine in cap, la 5 le dau drumul in curte sa-si faca nevoile.
- Matza, trezeste-te Bubu nu face pipi.
- Cat e ceasu?
- 5
- Ok lasa-l afara ca face el, lasa-ma sa dorm.
Dupa o ora, cam asa.
- Haide si vezi ce are.
M-am ridicat din pat(dupa o ora), si din intamplare am trecut pe langa un ceas, am avut impresia ca o sa imi cada ochii din cap. Era 5 fara 5 minute.
- Tu vezi cat e ceasu?
- 5.
- Daca acuma e aproape 5, acum o ora cand m-ai trezit sa isi faca treburile cat era?
- Aproape 5.
Am lasat in spate raspunsul lui tata, si zambetul lui larg, pana si ideea ca el sa plimbat o ora aproape dupa fundul lor desi stia clar: cainii mei fac la 5 nu la 4. M-am plimbat prin curte(inca simteam ca ceva imi lipseste)...

- Vezi chestia aia alba de acolo?
- Nu.
- Uite acolo is stanga.
- Nu o vad.(eu ma uitam in dreapta)
- In stanga. Care ti stanga?
- Asta?
- Nu. Aia e dreapta. In stanga.
- Aaa, da uite-o. (Da era acolo, era atat de mare si alba incat si unul pe jumatatec chior o vedea).
- Te duci drept inainte, pana ii vezi detaliile galbene de pe ea, tine minte galbene, si vezi ca are si verzi. Acolo te opresti si o iei la dreapta(ma intreb oare subordonatii lui, inteleg mereu reperele astea complicate? Ca eu reusesc sa le inteleg abia cand ajung acolo... si imi dau seama ce a vrut sa zica); ai grija dreapta sa fie. Arata-mi mana dreapta... Asa.
- Este drum la dreapta?
- Nu. Mergi prin iarba, cobor delusorul, vezi sa nu te impiedici(ah, a zis ceva foarte important), si mergi tot inainte pe langa salcii. Dincolo de ele o sa vezi paradisul. Hai, vezi ca vin Bubu si Tina dupa tine, sa nu intre in apa ca imi murdaresc masina si ii ia mama lui proces verbal.
- E, da fix!

Mergeam pe drumul acela. Eram la Mures, raul Mures. Mergeam in cautarea paradisului, iar in minte imi formam monologul care "il voi scrie pe blog cand ajung acasa"...
Da. Recunosc am uitat mai mult de 90% din el... Sunt acasa si imi este ciuda ca nu mi-am luat laptopul cu mine si nu am scris acolo... Dar stiu cum am inceput... Stati asa... Un camp galben. Ba nu! Un camp verde cu papadii. Si da, am ajuns la destinatie si e un paradis. Am gasit un loc unde ne putem scalda, sta linistiti si sa facem tot ce ne trece prin cap, fara ca cineva sa ne intrerupa, sa ne vada sau sa ne deranjeze.

Am vrut sa fac o fotografie. Sa am un portret de familie(daca exista asa ceva); dar m-am uitat mai atenta si am observat ca lipseste cineva, apoi ca Tina nu vrea sa stea decat langa Cezar, ca Mara devine geloasa pe Tina, ca stie toata lumea, Cezar e doar al ei, ca Bubu, e el flacau frumos, dar Linda(o lady matura) doreste doar barbati educati si maturi, nu copii balosi care inca rod pantofii si nu raspund nici macar la comanda aport. M-am uitat si mai atenta si mi-am repetat ca nu are rost sa fac, lipseste cineva...

3 comentarii: