BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

luni, 31 octombrie 2011

noi doi. daisy

Tu.

Tu ești cel care mă face să râd și să plâng. Tu mă faci să te iubesc și să te urăsc. Tu mă faci să mă simt dorită.


Băiatul cu ochii galbeni, cu mâinile puternice, care știe să mângâie ușor și gentil... apăsat și excitant. Băiatul meu, care ma făcut atât să sufăr, dar și să învăț să iubesc pentru prima dată. Tu, cel care mai învățat ce înseamnă plăcerea, iubirea și lacrimile. Iubirea noastră este una care se completează, se autodistruge apoi reapare din senin. Este indistructibilă, deși uneori dureroasă. Este plăcută și plină de sine, arogantă și ironică, iar noi suntem doi nebuni care scriem un scenariu după placul ei.

Eu sunt fata cu năsucul micuț și ochii mari. Sunt fata rea, ironică, cu picioare lungi de căprioară. Aroganța mea uneori te enervează, dar de cele mai multe ori te excită. Sunt inteligentă și deloc modestă. Sunt ciudată.

Tu ești băiatul frumos cu ochii perfecți. Ești băiatul rău cu sufletul bun, cu buzele aromate. Siguranța pe sine și dorința de putere ți-e întipărită în fiecare zâmbet ironic, privire amenințătoare și în vorbele scurte dar la subiect, care deseori se impun când vine vorba de a-și proteja gagica. Inteligența și agilitatea rar te încurcă, iar romantismul și afecțiunea este împărtășită doar cu mine. Ești un ciudat, unul al nabii de bun.


Spune, cum altfel se putea să fie? Decât să fim unul pentru altul?

marți, 25 octombrie 2011

True

A se citi cuplu:D

Femeia: Nu cred că scriitorul acela, ți-a înteles gluma:))
Bărbatul: Asta pentru că mai mult s-a uitat la tine decât să mă asculte pe mine.
Femeia: Atunci haide să îi „aratăm” ce a pierdut doar uitându-se la mine.
Bărbatul: Hai să facem dragoste toată noaptea.

.....................................................................................................................
.....................................................................................................................


>.<

duminică, 23 octombrie 2011

Nimeni

Privesc în oglindă. Imaginea reflectată este una frumoasă, dar sufletul meu este dispărut. Îmi privesc ochii, care reflectă prin privire, o fată tristă, absentă și plină de amintiri dureroase. Fiecare părticică din mine și din imaginea din oglindă geme apoi țipă de durere într-un sunet mut. Nu mă pot exterioriza, dar simt nevoia să mă scap de ea. Lovesc oglinda, apoi din bucățile sparte și căzute, iau un ciob. Îmi întind mâna astfel încât să mi-o pot zări în partea de oglindă care nu a căzut, apoi apăs cu ciobul pe piele. Apăs... sângele pare mai roșu în contrast cu pielea mea extrem de albă, șirul parcă viu coboară din locul rănit, până pe degete. Eu îi privesc reflexia în oglindă. Închid ochii și mă gândesc... Apoi fug... Mă opresc doar când simt că sunt destul de departe de... mine. Copacii din jur parcă îmi șoptesc, amurgul mă protejează, iar curândul întuneric va pune stăpânire pe mine. Sunt doar o fată simplă, cu o viață complicată. Îmi dau seama că aveam chef de risc. Mă întorc spre casă, iau cheile mașinii deși știu că greșesc... Mă urc în mașină. Brusc, mă simt în siguranță, iar eu nu asta doresc. Îmi aprind o țigară și pornesc. Orașul este la fel ca întotdeauna, anonimat, sigur și fără risc mare de accidente. Aceeași Londră pe care am lăsat-o la plecare, mă așteaptă. Ies pe un drum lăturalnic de la periferia orașului. Privesc copacul care este la o distanță perfectă față de unde mă aflu. Perfectă pentru ce? Îmi dezactivez airbag-ul și pornesc din nou. Drept în față, nu reușesc să îmi văd viața prin fața ochilor fiindcă deja eram moartă. Am fost aruncată prin parbriz în urma unei coleziuni cu un copac. „Sărmana fată”, aud cel mai des, din lumea pe care cândva o uram, iar acum doar o privesc. Apoi văd pe cineva care știa că nu a fost o greșeală, cineva care știa și era sigur că eu nu fac astfel de greșeli. El este tata, care acum este preocupat de starea ta, și uită să sufere. El îți spune că totul va fi bine, deși nu știe în ce fel va putea fi bine fără fata lui. Vă văd siluetele care se îndepărtează, mi-aș dori să vă spun că vă iubesc, dar era totul mult prea lacrimogen și evident. Apoi, ați fi împiedicat o faptă care trebuia împlinită...

sâmbătă, 22 octombrie 2011

Some photos...

Si specialitatea mea... invartirea cutitului in rana... Hai ca stii ca nu sunt rea.Poate doar un pic:P



Daca poti face asta, promit ca iti voi da o pupa mare mare. Inteles R.?:D

My stupid cousin... :)) Cat de frustrat poti fi sa faci asa ceva?:)


My chopsticks colection:D Mananc cu ele, nu doar le colectionez... Apropo voi stiti ca pana si o maimuta poate manca cu o furculita?( dada cacofonie, ei si ce?) Apropo de asta am facut o gafa imensa odata si la o cina am facut vreo 11 oameni maimute:)) din greseala...:D Poate am sa va povestesc odata toata faza...

My green chopsticks... I love it.





vineri, 21 octombrie 2011

The fuckin End.

Cineva mi-a scuipat pe vise, și mi le-a dizolvat. M-a scuipat pe mine, și m-a dezintegrat.

Astăzi totul s-a terminat. Astăzi m-am terminat.

Tocmai mi-am dat seama că urăsc la nebunie toate persoanele pe care le cheamă Cristina... ”Oh my Gosh Cris..., Oh Cris”... Kiss my ass Cris. Nu mă înțelegeți greșit... Nu am ceva cu acest nume, pur și simplu se întâmplă ca anumite fete romance pe care nu le suport, să se numească Cristina și să li se zică Cris. Știu asta a sunat puțin rasist, dar for God`s sake nu vă botezați copiii cu Cristina. Va fi încă o persoană romancă(că nu cunosc chiar așa de mulți români) pe care cred că nu o voi suporta... Mda, și să elimin odata pentru totdeauna ideea asta... de unde știu eu românește? Am un prieten(a se citi iubit) român care pe de alta parte mi-a făcut cunoștință și cu iubirea mea fată de Cristine. So, scuze pentru micile greșeli de ortografie sau mai știu eu ce, dar partea pozitivă e că vă voi da dreptul să mă corectați cu ce greșesc în română, atunci când veți știi cele două alfabete japoneze plus 30 de cuvinte kanji. Atât!! Credețimă, nu vă cer mult!!

Fuck you. I`m tired and "sabishii"¬ Bang.

The fuckin End. Yeah, that one, from the "Tom and Jerry" The End!

Bye. Kiss my... cheek. Hell Ye!!

P.S. Dacă m-ar fi chemat Cristina, aș mânca cianură pe pâine... Cel puțin odată!

marți, 18 octombrie 2011

10 lucruri de băgat în gură pe care nu le-aș refuza nicicând

După cum spune și titlul voi face un top ten a lucrurilor cărora nu le-aș putea spune nu... și care vin în relație directă cu... gura!!!! Da, cu gura. În acest top nu voi scrie doar despre lucrurile care îmi place să le mănânc, ci și de altele care doar le țin sau bag în gură. Okay să trec la listă, altfel risc să sun a vedetă porno.

1. Martini. Cea mai veche plăcere a mea este băutura Martini, nu aș putea refuza niciodata un shot, un pahar, nimic!!

2. Sushi. Nu cred că are nevoie de descrieri... Este cel mai bun:)) Ever! Și ce bine merge cu un pahar de sake, sau martini în cazul meu.

3. Paiurile. Ador paiurile, beau suc cu paiul, apa cu paiul, shake cu paiul și desigur martini cu paiul :))

4. Strugurel. Da îmi place, e girlie, nu coloreaza doar catifelează, iar cei care mi-au simțit măcar odata buzele știu clar despre ce vorbesc. B-)

5. Frișca. Frișca e ceva yummy, e multi-funcțională și foarte gustoasă.

6. Buze. Cui nu îi place să simtă alte buze, pe buzele lui? Și nu mă refer doar la sărut, ci la acea atingere senzuală dintre doua gurițe...:D

7. Strawberrys... Yummy again!! Mereu când mănânc căpșuni, mai întâi le ating cu buzele ca și cum ar fi un ruj... ador să le simt savoarea pe buze, înainte să le gust la propriu; și cum și ele par a mă place, îmi lasă buzele aromate și usor roșii.

8. Ciocolata. Asta da. Recunosc sunt o chocoholică, I don`t give a fuck de cine ce îmi zice. Îmi place și cu asta basta. Preferatele mele sunt cele cu ardei iute, mentă, piper, scorțișoară și cea amăruie.

9. Scorțișoara. Nu pot descrie senzația care o am atunci când mănânc sau beau ceva ce conține scorțișoară sau doar scorțișoară... pur și simplu. Îmi place, e aroma mea favorită.

10.The last but definitely not the least... Tu. Da, deși mi-ai greșit mult și deși sunt al dracului de supărată pe tine... ador sa te simt pe buzele mele... Îmi plac buzele tale când le ating ușor pe ale mele, știu că acum citind asta vei credea că mi-a trecut din supărare sau cel puțin te vei umfla în pene:)) dar eu simt nevoia să o spun. Îmi place când îți sărut orice parte a ta, oricât de păcătoasă ar fi ea, și îmi place sărutul tău... deși mereu susțineam că fetele sărută mai bine decât baieții, trebuie să recunosc că săruți al dracu de bine. You know, just one kiss to turn me on!!

Vouă? Ce vă place să simțiți? Buzele mi se par cele mai delicate și senzuale ”chestii” cu care puteți simții. Aștept lista voastră!!:D

duminică, 9 octombrie 2011

♥ Nameless, Endless 愛してる ♥

Un oraș gri, trist, cu oameni fără suflete... cu oameni doar raționali care vor să pună stăpânire pe tine și rațiunea ta. Cu oameni care îți fură visele și care îți introduc logica în simțiri; cu ploi străine pentru o fata care este din orașul ploii; Cu străzi mirosind a mâncare, cu apartamente goale și parcări pline. Au pus stăpânire pe mine, am devenit imună la ploaie, la soare, la... semne. Ce mă amuza, mă rănește, ce mă facea să devin ironică, mă rănește, ce mă bucura, mă rănește... Aici oamenii trag perdelele când plouă, la noi se danseaza în ploaie... aici străzile sunt pustii când plouă, singure și triste. Plâng. La noi ele se bucură, ne îmbrățișează, ne râd și se bucură. Ne iubesc. Eu și trei curci... atat e pe drum prin ploaie...

Amurg trecut. Câinii latră din depărtare, aerul înțepător îmi penetrează nările, iar mirosul de iarnă ma învăluie. Lipsește zăpada... a nu, e toamnă. Lipsește șemineul pornit, geamul imens, perdeaua roșie vaporoasă și ingredientul principal... dar nu-l voi dezvălui. Acum mă plimb prin jungla urbană. Mă visez în altă parte. Trec pe lângă un cerșetor care e umil doar din priviri, îi dau croasantul și țigara,... îmi păstrez băutura, nu mă opresc. Băiatul cu ochii triști îmi spune sincer... ”Vino să fim triști împreună...” ”Nu, dar hai să fumăm o țigară împreună.” Îmi aprind țigara. Suspin. Îi aprind țigara. Plâng. ”Nu știam că fetele cu ochii mari pot plânge.” ”Pot,... în ochii mei se adună mai multe lacrimi.” Trag aer de iarnă iar. Da!, e de iarnă... și lipsește ninsoarea, dar nu ea este ingredientul misterios...îmi las țigările și sticla și îi spun că plec... mă așteaptă supărarea. Ia sticla în mână și îmi zice... ”Nu vreau să fiu patetic dar beau, beau de la tine e bună... și ea ma părăsit...”

”Ciudat, eu beau fiindcă am părăsit...”

”Patetic? E un cuvânt pe care îl folosim toți cu același înțeles pe care îl folosești și tu acum... un cuvânt pe care eu îl folosesc mai mult decât oricine altcineva... un cuvânt pe care dicționarul ni-l prezintă altfel. M-am întors și am pășit... patetic în dex este plin de patos am șoptit.

”Hei! Așteaptă, numele meu este...”
”Sunt beată. Nu vreau să îl știu.”
”Ești... asiatică?”
”Ești rasist?”
”Sunt... ă, mnu, ă, sunt...”
”Da. Noapte bună.” Și am plecat; simțeam cum privirea lui tristă mă urmărește. Nu m-am întors, nu aveam de ce... eram destul de beată încât să știu că trebuie să plec... acasă mă aștepta tristețea... și nu e bine să faci o tristețe să te aștepte...

vineri, 7 octombrie 2011

Din jurnalul unei frustrate

Sunt o frustrată, iar cea mai mare frustrare a mea este faptul că sunt o frustrată. E logic nu? Frustrările pun stăpânire pe mine, iar eu încep să îmi dau seama că sunt prea sensibilă pentru lumea aceasta... oare mai există o lume? O lume pentru frustrații sensibili? O lume pentru idioatele care cred în puterea dragostei? Sau mai exact care credeau in puterea dragostei... Cum e să fi în locul Lunii? Eu aș fi fericită... Aș știi toate secretele vieții, aș știi toate săruturile îndrăgostiților... Toate minciunile și toate păcălelile... Sunt o frustrată!!

luni, 3 octombrie 2011

Vid

          Vreau să fiu în bula mea, ambalată în vid. Vreau să fiu sufocată de siguranță, vreau să fiu ca și omulețul din glob, să fiu privită și admirată de afară, nimeni să nu poată trece de protecția mea, nimeni să nu-mi violeze teritoriul... nimeni să nu-mi cunoască tainele... dar să pot privi. Să privesc frunzele la apus, să ascult șoaptele vântului, să te gust și pe buze să mi se formeze cuvântul bittersweet. Întuneric misterios, zori singuratici și amurg mistic... Asta sunt eu... Sau asta eram...

sâmbătă, 1 octombrie 2011