perfect world

          Eram mica... Nu stiu varsta exacta, dar stiu sigur ca nu ma puteam urca singura pe scaun fara a ma chinui cateva minute... Aveam un breloc in care era un catel in miniatura; imi facea multe griji pentru el, singur... mereu trebuia sa zambeasca... apoi am inteles; m-a ajutat tata sa inteleg ca el traieste in lumea lui, fericit...
Imi amintesc primul aparat foto in mana mea... Mi se parea prea performant pentru ceea ce stiam eu, dar iubeam felul in care puteam imortaliza intr-o poza, un moment inainte ca el sa dispara de tot.
          Ziua cand am fost ucisa... Se intampla intr-o perioada pe cand nu existau stirile de la 5, iar accidentele de genu erau de impact si lasau populatia cu gura cascata luni intregi... Simteam clar cum viata ma paraseste, dar nu simteam frica, apoi mi-am amintit ca aveam un scop, trebuia sa fac ceva; nu puteam ramane in acel loc... de fapt nu era un singur loc, nici acest loc, nici celalalt loc, era un pic din ambele; stiam de la cineva ca exista un loc perfect intins, dincolo de toate lucrurile cunoscute, unde nu era nici o sosea, nici o amintire, nici un cimitir... Dar eu inca ma uitam in cealalta parte... apoi ai aparut tu. Nu eram pierduta, moarta sau inghetata, eram vie, eram vie in propria mea lume perfecta, propria noastra lume perfecta... Eram in "bratele tale", intre nimic si totul, intre suprematie si dezastru; zilele devenisera toate o speranta, aveam acelasi vis in fiecare noapte, imbratisarea calda a corpului tau, protectia mainilor tale, sunetul inimii mele, batand speriata, in ele am gasit drumul care ma ducea departe de moarte, ideea de a merge mai departe pentru ceva...dar mereu ajungeam la aceeasi "usa", si anume de unde am pornit, desi stiam ca inauntru e salvarea...
           Cand el traia, nu uram cu adevarat pe nimeni, dar acum, ura era tot ce mi-a mai ramas; vroiam sa-l vad mort, nu ma recunosteam, nu imi dadeam seama unde m-am pierdut si cum a reusit sa ma transforme in asa ceva... ce eram dupa toate alea? Fata inghetata? Fata pierduta? Fata moarta? Eram un nimic, iar tu nu aveai acel... "nimic".
           Aveam 10 ani cand am fost ucisa, am fost aici pentru o clipa, apoi am disparut... si iata-ma din nou aici, pentru cineva; nu m-am intrebat niciodata de ce eu am fost cea care am scapat... si azi... am primit un raspuns fara sa pun intrebarea..."poate am ceva important de rezolvat aici", iar acum sunt singura ca am...

           I`m not gone...For now... I`m alive, in your own perfect world, our own perfect world...