BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

sâmbătă, 31 decembrie 2011

1.7


Astăzi... un an și șapte luni. Atât am de spus. Nu pun o fotografie cu mine, nu pun o fotografie cu noi, pun una cu tine... unde eu nu eram decât în gândurile tale... Mă așteptai în timp ce priveai spre poartă... dar ca de obiecei, trebuia să fie cineva care să ne încurce planurile nu? Atunci i-a reușit, dar aceea a fost doar o bătălie, iar noi... noi am câștigat războiul.

Apropo, șmecheră fotografia... șmecher și tu. Și totuși îmi amintesc și de tipa aceea care se dădea la tine, știu că râdeam amândoi cu lacrimi când îmi povesteai... What the fuck? 1.7 și am trăit atât cât nu au trăiți alții în 17. Te iubesc. Și nu îmi pasă că am zis-o pe un blog... Nu-mi pasă că mulți vor crede că sunt ca și cei care își afișează statusuri de genu „Te besk puiu:X:X:X:X”:)) Eu nu fac așa. Eu doar spun simplu... „Te iubesc” și știu că aceste cuvinte care le folosește de multă lume și fără valoare, pentru noi înseamnă mult mai mult... exprimă tot.

Te iubesc!!




vineri, 30 decembrie 2011

Endless

Cutia cu biscuiți.

Eu, un biscuite cu aroma ta preferată, din cutia ta preferată cu biscuiți. Eu, un superb biscuite simplu, cu aromă delicată dar intensă; Stau țanțoșă așezată în cutia mult prea bădărană pentru mine; aștept fiecare dimineață cu nerăbdare. Tu, deschizi cutia, mă ridici și mă muști. Gustul meu îți explodează în gură, iar simțurile tale sunt inundate de aroma mea.

Dar nu, eu nu sunt un biscuite, iar tu nu ai dreptul să mă mănânci.

Eu, sunt o fată simplă.

Tu... Cine ești?

Mă ascund după copac și îmi acopăr râsetul cu mâinile. Sau cel puțin încerc. Mă strigi și apoi începi cu veșnicele tale glumițe... cele de la care mereu râd. Mă prinzi din spate cu o mână, iar cu cealaltă ți camera de filmat aproape. Râd din nou, dar nu mă mai ascund. Mă prezind camerei, sunt serioasă. Sau încerc. Mă depărtez și încep să mă învârt, cântând ceva copilăresc. Mă opresc amețită și încerc să îmi fac loc privirii prin suvițele crețe care acum îmi dau de furcă. Mă las bătută și cad pe spate pe zapadă. Râd din nou. Te apropii și mă filmezi de sus...

Atât!!

marți, 27 decembrie 2011

Ceva adevărat...

Un leagăn, un apus și eu. Un dor, o iubire și multă nepăsare. E ciudat cum tu, acum, zâmbești și te simți bine... și eu... sufăr; nu pentru că ai plecat ci pentru că ai uitat de mine.

Îmi amintesc de propunerea mea cu care ai fost de acord. Știu că nu ai vrea așa ceva, dar uneori „vorbești fără tine”.

Sunt lângă șemineu... îmi strâng laptopul în brațe. iar sânii mi se apropie. Îmi amintesc mâinile tale pe ei. Contrastul culorilor era vizibil. Sânii mei extrem de albi, strânși cu dragoste de mâinile tale... Suspin, iar maieul protestează. Breteaua stângă îmi alunecă, iar o parte din sân este la vedere. Nu mă obosesc să o ridic, prefer să țin în continuare ochii închiși și să te simt. Mâinile, apoi buzele... apoi pieptul tău... apoi...
Mă sprijin cu spatele de perete, căldura de la șemineu mă invadează odată cu cea a corpului tău. Picioarele mi se îndepărtează, iar acum, degetele tale se încleștează pe pulpele mele... Îți văd ochii înfometați și îți simt degetele tot mai strânse...

Mai scos din vis. Tu, și telefonul tău stupid, tu și mai stau la bere, tu și curvele tale. TU. Plâng, țip, sufăr iar și iar și iar. Mi-ai promis sincer că vi la 20:00... Și acum? Aștept ca o proastă încă 2 ore jumătate(și asta doar după spusele tale)... Sunt curioasă la cât ajungi pe bune... Sunt curioasă cum îmi poți spune că berea te face să te simți bine și eu nu. Sunt curioasă cum poți fute sau iubi o bere. Sunt curioasă cât de proastă sunt eu de fapt și cât de mult nu mă iubești tu cu adevărat...

Mă las din nou pradă gândurilor și asta fără să vreau... Îți simt din nou mâinile pe pulpele mele, dar de data aceasta îți simt și alcoolul din respirație... Cândva asta mă excita, acum mi-e scârbă. Mă îndepărtează. Buzele tale le caută pe ale mele, dar eu mă feresc. Mă prinzi cu mâna de ceafă, degetul tău mare atingându-mi buza de jos...„Te vreau!”...„Eu nu, puți!!” Mă ridic și pornesc spre geam. Mă opresc în fața geamului și privesc în gol. Îmi simt sânii reci, apoi îmi dau seama că sunt lipită de geam, iar maieul tras astfel încât sânii să îmi fie afară. „Te urăsc...” „Nu ai cum. Sunt GOD. Mă iubești, așa cum sunt, beat, amețit, cu nopți pierdute... Mă iubești, și eu la fel...” Mâna ta îmi atinge un picior, apoi brusc îl depărtează. O căldură calmă și intensă o simt în zona intimă... Degetul tău se mișcă ritmic iar eu gem. Nu vreau să mă calmez, nu vreau să fac dragoste cu tine, nu vreau să te iubesc. Mă întorci cu spatele pe geam, e rece. Picioarele mele sunt acum încolăcite în jurul bazinului tău... Intri în mine, încet dar intens... Gem din nou, supărarea vrea să plece dar eu țin cu dinții de ea. Înpingi tare și dur. Uit de supărare și te privesc în ochi. Ești nebun! Acum, gemi tu, în timp ce eu mă uit pierdută în ochii tăi. Îmi las capul să cadă pe umerii tăi și să se miște odată cu tine. Măinile tale strâng șoldurile mele... și atunci știu ce va urma. Te oprești, încerci să împiedici să se întâmple. Mă prind cu mâinile de tine astfel încât să fiu complet în brațele tale. Acum, te simt mai adânc, îți simt penisul erect adânc în mine, îți pieptul transpirat lipit de sânii mei, îți simt mâinile extrem bărbătești pe fundul meu. Îmi privești ochii...„Mă fascinează cum nu ți se văd pleoapele de sus. Mă fascinează ochii tăi, mă fascinezi tu... mă fascinează că ești japoneză, mă fascinează felul în care...” „Nu te fascinează nimic.” „Ba da.” Acum mă privești în ochi, apoi îți simt buzele lipite pe buzele mele, îți simt limba cum își face loc, apoi atinge limba mea... Mă trag dar deja era prea târziu, gustul de alcool s-a tranferat la mine. „Nu mă mai respinge atât, ești in brațele mele, sunt în tine; ce mai contează un sărut după toate astea?” Mă las sărutată... Încet, pasional, sălbatic. Deschizi ochii, îmi muști ușor buza de jos și îmi spui... Mă așezi rapid pe pat în timp ce te miști repede în mine. Repeți cuvintele de încă patru ori... apoi mă întrebi... Îți răspund clar „În mine!”... Simt cum o mână mă strânge tare de șold... aș spune `au` dar e totuși plăcut, cealaltă mână mă prinde gentil de un sân... Ochii ți se închid, capul ți se apleacă pe spate de plăcere, iar buzele se întredeschid. Gemetele tale mă fac fericită, mă simt fericită datorită fericirii tale... Fericirile mele și-au pierdut numărătoarea... Tremurul tău mă face să tresar... Îți așezi capul pe pieptul meu, iar buzele tale încep să se „hrănească” cu energie de la unul dintre sănii mei... mă excită. Încă un spasm... strângi și din buze, iar eu protestez ușor. Scapi un scuze, apoi tremuri din nou. Încep să îți mângâi părul și fruntea și îmi dau seama că ești transpirat. „Gata...” Tu suspini... Eu repet...„gata”. Îți ridici capul pe de pieptul meu și te uiți adânc în ochii mei... „Iartă-mă...” „Pentru ce? Pentru asta?...E ok.” „Nu. Nu pentru asta, pentru... pentru că sunt așa prost uneori... Știi tu... Pentru tot.” Nu îți răspund. Te împing de pe mine. Mă ridic și merg la baie. Dau drumul la duș și fac ceva ce a făcut orice fată măcar o singură data în viață. Plânge la duș... Te iubesc, cândva va fi altfel... Știu asta...

Te aștept... Și dacă nu vi când ai promis... tu pierzi. Mâine... tot vom vorbi, mâine tot îți vei cere iertare... Mâine tot vei avea remușcări. Nu pentru fete, nu pentru o fată... niciodată pentru o fată... pentru că urăști fetele... Ci pentru ACEA FATĂ. Pentru FATA PE CARE O IUBEȘTI, pentru FATA CARE TE IUBEȘTE!!

duminică, 25 decembrie 2011

22 december-24 december 2011

21 decembrie

O dimineață cu speranță, o amiază cu bucurie, o seară cu griji și o noapte cu tristețe.

22 decembrie

Îngrijorată pentru tine și extrem de fericită, așteptam să ajung în gară și să te văd de la distanță venind... Dar nu a fost așa. Ai trecut aiurit pe lângă mine, iar eu mă uitam speriată în jur de ce nu apari... Apoi te-am văzut din spate, am alergat până la tine. Ne-am privit lung și așteptam... fiecare câte ceva anume. Vroiam să sar în brațele tale, să strig în gura mare cât mi-a fost de dor de tine, dar nu am făcut-o... Am așteptat un gest, care a venit repede... mai îmbrățișat și mi-ai atins cu buzele fruntea... Eram fericită că după toată durerea cu o zi în urmă, tu erai acolo... amețit, dar erai... Simțeam în ochii tăi o mică bucurie, ascunsă în spatele lucirii de la beție. Vroiam să știu de ce, dar nu mi-a mai păsat... Cu stângăcie mi-ai cerut bagajul și te-ai bucurat că am făcut cumpărăturile cât timp erai pe tren... tot cu stângăcie te uitai la mine cât timp eram în mașină... Eram supărată. Vroiam să țip la tine, să îți spun să nu mai bei atât, să te controlezi când e nevoie, dar de câte ori mă uitam la tine și eram pe punctul de a spune, îți vedeam ochii sinceri și plini de dragoste...

În cameră mă așteptam să te simți fâstâcit, străin, debusolat... Nu a fost așa... ți-am simțit buzele înainte să îmi dau seama că ele îmi vor trezi simțurile atât de rapid... Atingerea buzelor și aceea deloc ușoară adiere de alcool m-au incitat, oricât de ciudat ar putea suna asta...

berea...

23 decembrie - vinul

24 decembrie- plecarea


Nimic nu îmi va putea șterge aceste zile din memorie, nici un demon, nici un înger, nici o supărare. Am simțit dragoste, putere, fericire, durere și speranță. Sunt fericită când mă învelești, când mă cerți să fiu mai atentă și să nu mai fiu împiedicată, devin puternică atunci când mă îndemni să fiu mai înfiptă, mă simt frumoasă când mă atingi și încep să îți aud respirația tot mai sacadată, când buzele tale exprimă plăcere, iar cuvintele aprobă acest lucru... mă simt protejată când mă ți de mână sau stai cu mine până ești sigur că am ajuns cu bine... mă simt femeie și experimentată când sunt deasupra, dar când mă las pradă ție mă simt adorată.

Mă simt fericită când te văd că zâmbești, mă bucur când tu te bucuri la mici gesturi, mă excită când te văd excitat de ceva atât de neînsemnat, mâinile tale plimbându-se pe corpul meu.

Mă simt iubită datorită la tot ce faci, la atenția ta care mi-o acorzi, la protecția și prostiile care le faci... Și mai ales, datorită la tot ceea ce ești.Bun și Rău.


miercuri, 21 decembrie 2011

today

Mi-e dor de copilărie... E perioada când nu cunoști dragostea, deci nu cunoști suferința... E perioada când ai vise și crezi că totul e posibil. E perioada în care Făt-Frumos există, și el te iubește cu adevărat, el are grijă de tine și tot el se gândește în fiecare zi la tine. E perioada când doar cărțile îți șoptesc adevărul și tot ele sunt alături de tine în orice moment.
Acum, există durere, multa durere, există indiferență și lacrimi triste. Există oameni nepăsători și oameni proști. Există oameni care iubesc și oameni reci. Există oameni indiferenți și oameni care suferă. Acum stau și mă gândesc, dacă omul în care aveam cea mai mare încredere și pentru care dădeam totul... dacă el de fapt nu e așa cum se arată? Dacă el este fals? Minte? Trădează? Înșeală? Dar dacă nu este... și totul este în imaginația mea? Atunci?
Dacă... cred că răspunsul meu se va rezuma la un „dacă”...

duminică, 18 decembrie 2011

Tu esti bine. Eu? Chiar conteaza cum sunt eu?

Nu cred în dumnezeu. Nu cred că există dumnezeu. Nu cred că eu mă iubesc, de fapt eu sunt foarte sigură pe mine că mă urăsc, și asta o știam înainte să învăț să spun cuvântul „dad”, adică pe la 11 luni. M-am născut cu gândul că nu trebuia să mă nasc. Am trăit până la 20 de ani cu ideea că sunt prea sensibilă pentru lumea aceasta. Acum, mi-am concluzionat gândurile și mi-am dat seama că eu întradevăr nu trebuia să mă nasc. Mă amuz, de fapt plâng dar eu totuși mă amuz. Astăzi am găsit soluția. Vă părăsesc pe toți. Mamă... îmi pare rău... îmi pare rău că fetița ta mică nu e ascultătoare... Tată... te iubesc, mult de tot, ești exemplul meu în viață... Remus... astăzi încă nu știu ce s-a întâmplat, nu cu exactitate, dar bănuiesc, mai mult decât atât, mă informez din faptele tale... Hana, Jack... Voi chiar nu vedeți că noi suntem mai amuzanți fără viață? Remus, Daiana, Hikari, Charlie, Charles, Sky, Liddy & Lily... pentru voi va fi mai bine.
Telefonele închise mereu înseamnă ceva... Sunt ocupată, mă fut, sug pula sau mă ling cu cineva. Oare pentru tine ce înseamnă telefonul închis? Sunt extrem de curioasă. Stau în pat și aștept. Nu știu ce aștept. În jurul meu, e multă lume. Nu știu cine, dar simt că ma sufoc din cauza aerului meu inspirat de alții. E 6:59 a.m. La mine? La mine totul e gol. Tu? Tu ești okay, râzi, fumezi, bei, te doare în pulă de mine. Vreau să fug, să alerg să țip să plâng să îmi spună lumea că sunt nebună apoi să cad pe asfalt și aceeași lume să mă întrebe dacă sunt bine. Așa s-a și întâmplat. Am ieșit pe poartă, am tranversat strada în fugă fara a mă asigura, țipam alergând și plângând. Apoi m-am contopit cu asfaltul, fumând o țigară. Lumea în jurul meu s-a adunat. Aveam ochii închiși dar urechile ascuțite...

...

vineri, 16 decembrie 2011

sâmbătă, 3 decembrie 2011

Leapșăăăăăăăăăă (Sakura)

Am primit o leapșă interesantă de la Alee.Mee :-x, care are ca temă reîncarnarea. Știu că este un subiect mai tabu țărișoara voastră, un subiect cu care fie ești de acord, fie nu... Nu vreau să încep prin a-mi exprima opinia clară și filozofia vis-a-vis de reîncarnare, voi spune doar că eu cred în acest concept, nu doar datorită religiei mele, ci și din propriile idei, din anumite „căutări” pe care le-am făcut în legătura cu acest subiect... Mă opresc aici, deci sper că nu voi avea comentarii prin care voi fi provocată la discuții în contradictoriu deoarece nu voi accepta. Cel putin nu cu acest subiect...
Leapșa constă în a spune câteva ființe sau lucruri(deși aceasta nu este posibil) în care ai vrea să te reîncarnezi, sau care ai vrea să fi într-o viață viitoare.

1.Vultur. Da, pentru că exprimă libertate, și este cel care îmi satisface această nevoie cel mai bine...
2.Leoaică. Pentru că îmi place ideea de a avea ca și partener de viață, regele junglei... Și aș fi o felină grațioasă... Frumos bonus.
3.Corb. Știu că mulți veți spune uggtt, dar nu e chiar așa... Corbii sunt cele mai inteligente animale, sunt singurele animale (înafară de om) care folosesc unelte pentru a-și procura hrana, își aleg partenerii pentru o viață întreagă, îi schimbă doar în cazul în care partenerul moare sau este prins și cel mai interesant lucru la ei... deși aș spune că și partea cu hrana este una interesantă... eu cred că fidelitatea lor este cea care ma face totuși să îi aleg și pe ei... Sunt cei mai fideli, nu doar vis-a-vis de partenerii de viață, ci și de părinți, rude:)) etc, și fidelitatea lor se manifestă prin faptul că îi hrănesc în caz de boală sau la bătrânețe...
4.Câine...
5.Șarpe. Ador șerpii, am și eu și mi-ar plăcea să fiu cândva o mică fiară uneori inocentă dar total greșit înțeleasă de către oameni, doar pentru că este diferită...
6.Bufniță. Sunt amuzante, simpatice, diferite și scuuuumpe:D:D:D Cine nu ar vrea să aibă aceste calități?
7.Cal(iapă sună aiurea, dar aș prefera totuși sexul feminin). Cai sunt inteligenți, iar eu pur și simplu am o relație aparte cu ei în general, și cu iapa mea desigur:D aaa și cu iapa bunicului unui prieten:))
8.Ceață. Este imposibil știu, dar avem dreptul la vise. Aș vrea să fiu misterioasă, să aduc oamenilor sentimente și trăiri intense și diferite...
9.Țigară. Să îți simt buzele în felul în care o simte o țigară... Chiar dacă ar fi pentru o singură dată... Și aș specifica, nu aș vrea să fiu Parliament sau Kent sau Winston sau Sobranie...nu... aș vrea să fiu ceva de la mine de acasă:))... Hope, Peace sau chiar Sakura... (inventivi japonezii aștia, cine nu ar fuma speranțe sau pace?)
10.Amurg. Ador amurgul. Pur și simplu e îl ador.
11.Un scriitor neînțeles... Nu sunt departe de asta, dar eu aș vrea unul de sex masculin:)) așa ca Johnny Depp în Secret Window...
12.Tu. Aș vrea să fiu tu pentru o zi. Nu ca să intru în gândurile tale... ci ca să văd ce poți iubi la un om ca mine.
13.TATA. Motivul? Punct.

miercuri, 30 noiembrie 2011

Înger și demon


Bordul noi mașini. Diferită de mini-ul meu iubit, dar atât superb... În dreapta mea esti tu, cu o hartă în mână și picioarele pe bord. Da, dreapta mea... nu stânga deși... eh, de data aceasta ți-am făcut pe plac. Tu ești copilotul meu, demonul responsabil cu muzica, cu harta, pentru că suntem old-school spunem no to GPS, pentru că tu ești responsabil și cu critica celorlalți de pe șosea.

Greșim pentru că suntem demoni, iertăm pentru că suntem îngeri și ne iubim pentru astea... Suntem din două locuri diferite, rai și iad. Suntem eterni... prin noi, creația noastră și iubirea noastră... Asta e tot ce contează, aș mai avea multe de spus, dar celelalte sunt detaliile care acum creează umplutura, deși uneori contează, acum le știm, tu, eu, noi... simțim!!




luni, 14 noiembrie 2011

Pentru Tine

Cum sa incep pff, stii ca pornesc mai greu cu scrisul. Dar stiu ce sa zic despre tine, ca esti persoana care imi suporta tampeniile si care ma iarta , care e buna cu mine, pentru toatea astea eu iti multumesc din suflet>:D<...

-eu sunt bleg si gresesc, tu ma faci sa nu fiu asa

-eu sunt nesimtit, tu esti de acord:)) , dar totusi inca sunt cu tine

-eu te iubesc, tu ma iubesti mai mult:X

-eu vreau sa fiu cat mai bun cu tine... sa fiu eu, tu deja esti buna si intelegatoare

-eu sunt Remus, tu esti Sakura

Sper sa iti placa:D


sâmbătă, 12 noiembrie 2011

rip

31 may 2010 - 11 october 2011

Asta ma schimbat. Mult de tot. Nu există happy-ending, comedii romantice și alte bullshit-uri. Există durere, minciună, trădare, lacrimi dureroase și răceală. Sunt atât de rece încât respir și îngheț totul în jurul meu... Sunt fata de gheață, sunt fata care rezistă dar care suferă în tăcere. Astăzi sufletul și căldura din mine, a murit. De astăzi, eu sunt doar un corp. Materie primă...

Mesaj pentru cei care au ținut, țin sau m-au mințit că țin la mine.

S-a terminat.

joi, 10 noiembrie 2011

Sunt eu.

M-am săturat să încerc să iubita perfectă, fata perfectă, copilul perfect al părinților, sora perfectă iar singura dată când greșesc mai grav, să mă întrebe toți cine sunt? Nu sunt perfectă, cu toții greșim, cu toții avem momente când țipăm, înjurăm, urlăm și apoi ne pare rău. Nu sunt o fată model, în fiecare zi îmi aud cuvinte „nu mai fi atât de rebelă” etc, dar de aici la „Cine ești?” și la a nu accepta că toți avem un moment în care ripostăm... e o cale lungă dureroasă.

marți, 8 noiembrie 2011

Băieții

Băieții au ceva al lor... Felul cum se mișcă... Nu știu cum să mă exprim fără să sune pervers sau ciudat. Nu mă refer la băieții șmecheri care își dau aere, ci la cei simpli... Ador să îi privesc cum pășesesc, cum își mișcă picioarele, felul cum stau pantalonii pe ei... Știu că sună ciudat:)) Dar uitați-vă la tipul din videoclipul ăsta, și spuneți-mi nu emană pură masculinitate doar învârtindu-se pe scaunul acela? Asta transmite masculinitate și sinceritate, nu idioții ăia cu pachetele care trag de fiare:-j Aici e videoclipul de care spun:

luni, 31 octombrie 2011

noi doi. daisy

Tu.

Tu ești cel care mă face să râd și să plâng. Tu mă faci să te iubesc și să te urăsc. Tu mă faci să mă simt dorită.


Băiatul cu ochii galbeni, cu mâinile puternice, care știe să mângâie ușor și gentil... apăsat și excitant. Băiatul meu, care ma făcut atât să sufăr, dar și să învăț să iubesc pentru prima dată. Tu, cel care mai învățat ce înseamnă plăcerea, iubirea și lacrimile. Iubirea noastră este una care se completează, se autodistruge apoi reapare din senin. Este indistructibilă, deși uneori dureroasă. Este plăcută și plină de sine, arogantă și ironică, iar noi suntem doi nebuni care scriem un scenariu după placul ei.

Eu sunt fata cu năsucul micuț și ochii mari. Sunt fata rea, ironică, cu picioare lungi de căprioară. Aroganța mea uneori te enervează, dar de cele mai multe ori te excită. Sunt inteligentă și deloc modestă. Sunt ciudată.

Tu ești băiatul frumos cu ochii perfecți. Ești băiatul rău cu sufletul bun, cu buzele aromate. Siguranța pe sine și dorința de putere ți-e întipărită în fiecare zâmbet ironic, privire amenințătoare și în vorbele scurte dar la subiect, care deseori se impun când vine vorba de a-și proteja gagica. Inteligența și agilitatea rar te încurcă, iar romantismul și afecțiunea este împărtășită doar cu mine. Ești un ciudat, unul al nabii de bun.


Spune, cum altfel se putea să fie? Decât să fim unul pentru altul?

marți, 25 octombrie 2011

True

A se citi cuplu:D

Femeia: Nu cred că scriitorul acela, ți-a înteles gluma:))
Bărbatul: Asta pentru că mai mult s-a uitat la tine decât să mă asculte pe mine.
Femeia: Atunci haide să îi „aratăm” ce a pierdut doar uitându-se la mine.
Bărbatul: Hai să facem dragoste toată noaptea.

.....................................................................................................................
.....................................................................................................................


>.<

duminică, 23 octombrie 2011

Nimeni

Privesc în oglindă. Imaginea reflectată este una frumoasă, dar sufletul meu este dispărut. Îmi privesc ochii, care reflectă prin privire, o fată tristă, absentă și plină de amintiri dureroase. Fiecare părticică din mine și din imaginea din oglindă geme apoi țipă de durere într-un sunet mut. Nu mă pot exterioriza, dar simt nevoia să mă scap de ea. Lovesc oglinda, apoi din bucățile sparte și căzute, iau un ciob. Îmi întind mâna astfel încât să mi-o pot zări în partea de oglindă care nu a căzut, apoi apăs cu ciobul pe piele. Apăs... sângele pare mai roșu în contrast cu pielea mea extrem de albă, șirul parcă viu coboară din locul rănit, până pe degete. Eu îi privesc reflexia în oglindă. Închid ochii și mă gândesc... Apoi fug... Mă opresc doar când simt că sunt destul de departe de... mine. Copacii din jur parcă îmi șoptesc, amurgul mă protejează, iar curândul întuneric va pune stăpânire pe mine. Sunt doar o fată simplă, cu o viață complicată. Îmi dau seama că aveam chef de risc. Mă întorc spre casă, iau cheile mașinii deși știu că greșesc... Mă urc în mașină. Brusc, mă simt în siguranță, iar eu nu asta doresc. Îmi aprind o țigară și pornesc. Orașul este la fel ca întotdeauna, anonimat, sigur și fără risc mare de accidente. Aceeași Londră pe care am lăsat-o la plecare, mă așteaptă. Ies pe un drum lăturalnic de la periferia orașului. Privesc copacul care este la o distanță perfectă față de unde mă aflu. Perfectă pentru ce? Îmi dezactivez airbag-ul și pornesc din nou. Drept în față, nu reușesc să îmi văd viața prin fața ochilor fiindcă deja eram moartă. Am fost aruncată prin parbriz în urma unei coleziuni cu un copac. „Sărmana fată”, aud cel mai des, din lumea pe care cândva o uram, iar acum doar o privesc. Apoi văd pe cineva care știa că nu a fost o greșeală, cineva care știa și era sigur că eu nu fac astfel de greșeli. El este tata, care acum este preocupat de starea ta, și uită să sufere. El îți spune că totul va fi bine, deși nu știe în ce fel va putea fi bine fără fata lui. Vă văd siluetele care se îndepărtează, mi-aș dori să vă spun că vă iubesc, dar era totul mult prea lacrimogen și evident. Apoi, ați fi împiedicat o faptă care trebuia împlinită...

sâmbătă, 22 octombrie 2011

Some photos...

Si specialitatea mea... invartirea cutitului in rana... Hai ca stii ca nu sunt rea.Poate doar un pic:P



Daca poti face asta, promit ca iti voi da o pupa mare mare. Inteles R.?:D

My stupid cousin... :)) Cat de frustrat poti fi sa faci asa ceva?:)


My chopsticks colection:D Mananc cu ele, nu doar le colectionez... Apropo voi stiti ca pana si o maimuta poate manca cu o furculita?( dada cacofonie, ei si ce?) Apropo de asta am facut o gafa imensa odata si la o cina am facut vreo 11 oameni maimute:)) din greseala...:D Poate am sa va povestesc odata toata faza...

My green chopsticks... I love it.





vineri, 21 octombrie 2011

The fuckin End.

Cineva mi-a scuipat pe vise, și mi le-a dizolvat. M-a scuipat pe mine, și m-a dezintegrat.

Astăzi totul s-a terminat. Astăzi m-am terminat.

Tocmai mi-am dat seama că urăsc la nebunie toate persoanele pe care le cheamă Cristina... ”Oh my Gosh Cris..., Oh Cris”... Kiss my ass Cris. Nu mă înțelegeți greșit... Nu am ceva cu acest nume, pur și simplu se întâmplă ca anumite fete romance pe care nu le suport, să se numească Cristina și să li se zică Cris. Știu asta a sunat puțin rasist, dar for God`s sake nu vă botezați copiii cu Cristina. Va fi încă o persoană romancă(că nu cunosc chiar așa de mulți români) pe care cred că nu o voi suporta... Mda, și să elimin odata pentru totdeauna ideea asta... de unde știu eu românește? Am un prieten(a se citi iubit) român care pe de alta parte mi-a făcut cunoștință și cu iubirea mea fată de Cristine. So, scuze pentru micile greșeli de ortografie sau mai știu eu ce, dar partea pozitivă e că vă voi da dreptul să mă corectați cu ce greșesc în română, atunci când veți știi cele două alfabete japoneze plus 30 de cuvinte kanji. Atât!! Credețimă, nu vă cer mult!!

Fuck you. I`m tired and "sabishii"¬ Bang.

The fuckin End. Yeah, that one, from the "Tom and Jerry" The End!

Bye. Kiss my... cheek. Hell Ye!!

P.S. Dacă m-ar fi chemat Cristina, aș mânca cianură pe pâine... Cel puțin odată!

marți, 18 octombrie 2011

10 lucruri de băgat în gură pe care nu le-aș refuza nicicând

După cum spune și titlul voi face un top ten a lucrurilor cărora nu le-aș putea spune nu... și care vin în relație directă cu... gura!!!! Da, cu gura. În acest top nu voi scrie doar despre lucrurile care îmi place să le mănânc, ci și de altele care doar le țin sau bag în gură. Okay să trec la listă, altfel risc să sun a vedetă porno.

1. Martini. Cea mai veche plăcere a mea este băutura Martini, nu aș putea refuza niciodata un shot, un pahar, nimic!!

2. Sushi. Nu cred că are nevoie de descrieri... Este cel mai bun:)) Ever! Și ce bine merge cu un pahar de sake, sau martini în cazul meu.

3. Paiurile. Ador paiurile, beau suc cu paiul, apa cu paiul, shake cu paiul și desigur martini cu paiul :))

4. Strugurel. Da îmi place, e girlie, nu coloreaza doar catifelează, iar cei care mi-au simțit măcar odata buzele știu clar despre ce vorbesc. B-)

5. Frișca. Frișca e ceva yummy, e multi-funcțională și foarte gustoasă.

6. Buze. Cui nu îi place să simtă alte buze, pe buzele lui? Și nu mă refer doar la sărut, ci la acea atingere senzuală dintre doua gurițe...:D

7. Strawberrys... Yummy again!! Mereu când mănânc căpșuni, mai întâi le ating cu buzele ca și cum ar fi un ruj... ador să le simt savoarea pe buze, înainte să le gust la propriu; și cum și ele par a mă place, îmi lasă buzele aromate și usor roșii.

8. Ciocolata. Asta da. Recunosc sunt o chocoholică, I don`t give a fuck de cine ce îmi zice. Îmi place și cu asta basta. Preferatele mele sunt cele cu ardei iute, mentă, piper, scorțișoară și cea amăruie.

9. Scorțișoara. Nu pot descrie senzația care o am atunci când mănânc sau beau ceva ce conține scorțișoară sau doar scorțișoară... pur și simplu. Îmi place, e aroma mea favorită.

10.The last but definitely not the least... Tu. Da, deși mi-ai greșit mult și deși sunt al dracului de supărată pe tine... ador sa te simt pe buzele mele... Îmi plac buzele tale când le ating ușor pe ale mele, știu că acum citind asta vei credea că mi-a trecut din supărare sau cel puțin te vei umfla în pene:)) dar eu simt nevoia să o spun. Îmi place când îți sărut orice parte a ta, oricât de păcătoasă ar fi ea, și îmi place sărutul tău... deși mereu susțineam că fetele sărută mai bine decât baieții, trebuie să recunosc că săruți al dracu de bine. You know, just one kiss to turn me on!!

Vouă? Ce vă place să simțiți? Buzele mi se par cele mai delicate și senzuale ”chestii” cu care puteți simții. Aștept lista voastră!!:D

duminică, 9 octombrie 2011

♥ Nameless, Endless 愛してる ♥

Un oraș gri, trist, cu oameni fără suflete... cu oameni doar raționali care vor să pună stăpânire pe tine și rațiunea ta. Cu oameni care îți fură visele și care îți introduc logica în simțiri; cu ploi străine pentru o fata care este din orașul ploii; Cu străzi mirosind a mâncare, cu apartamente goale și parcări pline. Au pus stăpânire pe mine, am devenit imună la ploaie, la soare, la... semne. Ce mă amuza, mă rănește, ce mă facea să devin ironică, mă rănește, ce mă bucura, mă rănește... Aici oamenii trag perdelele când plouă, la noi se danseaza în ploaie... aici străzile sunt pustii când plouă, singure și triste. Plâng. La noi ele se bucură, ne îmbrățișează, ne râd și se bucură. Ne iubesc. Eu și trei curci... atat e pe drum prin ploaie...

Amurg trecut. Câinii latră din depărtare, aerul înțepător îmi penetrează nările, iar mirosul de iarnă ma învăluie. Lipsește zăpada... a nu, e toamnă. Lipsește șemineul pornit, geamul imens, perdeaua roșie vaporoasă și ingredientul principal... dar nu-l voi dezvălui. Acum mă plimb prin jungla urbană. Mă visez în altă parte. Trec pe lângă un cerșetor care e umil doar din priviri, îi dau croasantul și țigara,... îmi păstrez băutura, nu mă opresc. Băiatul cu ochii triști îmi spune sincer... ”Vino să fim triști împreună...” ”Nu, dar hai să fumăm o țigară împreună.” Îmi aprind țigara. Suspin. Îi aprind țigara. Plâng. ”Nu știam că fetele cu ochii mari pot plânge.” ”Pot,... în ochii mei se adună mai multe lacrimi.” Trag aer de iarnă iar. Da!, e de iarnă... și lipsește ninsoarea, dar nu ea este ingredientul misterios...îmi las țigările și sticla și îi spun că plec... mă așteaptă supărarea. Ia sticla în mână și îmi zice... ”Nu vreau să fiu patetic dar beau, beau de la tine e bună... și ea ma părăsit...”

”Ciudat, eu beau fiindcă am părăsit...”

”Patetic? E un cuvânt pe care îl folosim toți cu același înțeles pe care îl folosești și tu acum... un cuvânt pe care eu îl folosesc mai mult decât oricine altcineva... un cuvânt pe care dicționarul ni-l prezintă altfel. M-am întors și am pășit... patetic în dex este plin de patos am șoptit.

”Hei! Așteaptă, numele meu este...”
”Sunt beată. Nu vreau să îl știu.”
”Ești... asiatică?”
”Ești rasist?”
”Sunt... ă, mnu, ă, sunt...”
”Da. Noapte bună.” Și am plecat; simțeam cum privirea lui tristă mă urmărește. Nu m-am întors, nu aveam de ce... eram destul de beată încât să știu că trebuie să plec... acasă mă aștepta tristețea... și nu e bine să faci o tristețe să te aștepte...

vineri, 7 octombrie 2011

Din jurnalul unei frustrate

Sunt o frustrată, iar cea mai mare frustrare a mea este faptul că sunt o frustrată. E logic nu? Frustrările pun stăpânire pe mine, iar eu încep să îmi dau seama că sunt prea sensibilă pentru lumea aceasta... oare mai există o lume? O lume pentru frustrații sensibili? O lume pentru idioatele care cred în puterea dragostei? Sau mai exact care credeau in puterea dragostei... Cum e să fi în locul Lunii? Eu aș fi fericită... Aș știi toate secretele vieții, aș știi toate săruturile îndrăgostiților... Toate minciunile și toate păcălelile... Sunt o frustrată!!

luni, 3 octombrie 2011

Vid

          Vreau să fiu în bula mea, ambalată în vid. Vreau să fiu sufocată de siguranță, vreau să fiu ca și omulețul din glob, să fiu privită și admirată de afară, nimeni să nu poată trece de protecția mea, nimeni să nu-mi violeze teritoriul... nimeni să nu-mi cunoască tainele... dar să pot privi. Să privesc frunzele la apus, să ascult șoaptele vântului, să te gust și pe buze să mi se formeze cuvântul bittersweet. Întuneric misterios, zori singuratici și amurg mistic... Asta sunt eu... Sau asta eram...

sâmbătă, 1 octombrie 2011

joi, 29 septembrie 2011

toamna!!

Toamna este cel mai deprimant anotimp... asta aud mereu. Pentru mine toamna este un anotimp motivant... zilele însorite pline de lumină și viață dar nu foarte călduroase, un vânt care adie ușor și îmi aduce gânduri zburdalnice de departe...Culorile devin vii nicidecum triste, așa cum ne obligă la școală să spunem; copacii se mișcă după adierea vântului, ceea ce mă duce cu gândul la viață, la felul cum ne mișcăm după vânt... Maktub... Așa a fost scris...

sâmbătă, 24 septembrie 2011

Moon...


Luna mă înțelege, îmi cunoaște toate secretele și mă veghează... îmi dă energie și mă motivează. O privesc și mă simt aproape de tine... Pentru mine, nu mai este un secret,... mistică și impunătoare luna mă atinge... Sunt fiica ei, îmi impărtășește toate secretele lumii apoi mă face nemuritoare. Oare voi fi fericită? Ea garantează asta cu strălucirea ei... Nimeni nu a mai atins-o înafară de mine; pentru toți ea este un mister, pentru mine este o sursă sacră de energie, frumusețe și nemurire.




luni, 19 septembrie 2011

Letter

            Dear 20 years old me,

      I`m from nowhere in the land of everything... I`m the color spot in a black hole. I`m a cute kiddo with a bitchen attitude, but still on the road to nowhere... I love my eyes, my room, I love... you.
      Still a bitch.



                                                                                                     With love,

                                                                                                                   Sakura.

miercuri, 14 septembrie 2011

Dimineața unei toamne târzii

Mă sărută... 
Buzele îmi iau foc.
Mă atinge...
Încep să mă aprind.
Îmi șoptește...
Ard!!

Eu...,
sunt ceea ce sunt,
Tu...,
ești ceea ce ești,
Împreună suntem...
Noi.
Împreună...
Ardem!!

duminică, 11 septembrie 2011

De ce asiaticii au penisul mai mic? (Why Asian have small penis`s)?

          Mi-a venit o splendidă idee... Știți de ce au asiaticii penisul mai mic? Nu? Ei bine nici eu nu știam dar am ajuns la o concluzie... Buddha și Dumnezeu stăteau la un pahar de sake și jucau poker. Buddha câștigă, iar Dumnezeu se hotărăște să ucidă toți asiaticii drept răzbunare, dar Jesus intervine și îi propune să le facă la toți penisurile mai mici, dar să îi lase să trăiască... Astfel Dumnezeu s-a gândit că este o bună oportunitate să se răbune făcându-i să sufere...

        So now when they`re in bed... God! Feel sorry for asian boys...


vineri, 2 septembrie 2011

Senzualitate și delicatețe

          Pășesc mărunt și rapid. Privirea timidă și firavă mi-e plecată în pământ. Dau dovadă de pricepere și feminitate atunci când îmi continui mersul rapid dar sigur, privirea îmi este încă în pământ, iar acest fapt emană delicatețe și eleganță. Sunt o fată a artei, nu sunt curtezană, dar nici soție. Abilitățile mele sunt cele de vânzare, nu corpul. Vă creez o lume perfectă, secretă... o lume a frumuseții.
         Vreau să sparg mitul, vreau să știu dacă am ajuns să fiu una adevărată... o adevărată... dar nu vă spun ce. Vreau să văd, dacă dintr-o singură privire pot opri un bărbat... Apoi te-am oprit. Mi-am păstrat pielea albă și buzele roșii... dar ochii, ochii încă îmi sunt albaștrii, iar misterul încă persistă... iar acum, tu ești singurul pe care îl răsplătesc în timpul ceremoniei ceaiului, doar ție îți arat mai mult decât altora, pentru tine uit de cultura care îmi spune despre promovarea lipsei nudității...
          Te opresc din nou, pentru tine îmi voi pune din nou kimono-ul, pentru tine îmi voi lega obi-ul și doar pentru tine voi redeveni geisha...

luni, 29 august 2011

Mi-e frig.

Cât de seacă sunt?

Cât de rea pot fi? Cât de rece voi deveni? Cât de dură voi părea? Cât de scorpie voi redeveni? Cât de mult te voi iubi? Cât de repede vă voi uita? Cât de dulce voi arăta? Cât de mult mă va respecta? Cât de puțin voi suferi? Cât de mult voi cădea? Cât de al dracului mă va vedea? Cât de aiurea voi visa? Cât de sec voi reînvia? Cât de mult mă va asculta?

Câtă durere voi suporta?

Mă va ierta?
Am nevoie de iertare?
Nu.

joi, 25 august 2011

Leapșa cu cărți

          Am primit o mică-mare moștenire de la o gagică drăguță, care iubește alcoolul. Leapșa e simplă, la fiecare  literă trebuie scris cate o carte, daca scriem mai multe, nu cred că cineva se va supăra. Voi face tot posibilul să completez toate literele; Unde nu știu o carte cu acea literă, se poate folosi numele unui autor.

A- Amurg, Osamu Dazai; Anglia, Anglia, Julian Barnes;Alchimistul, Paulo Coelho; Albastru nemărginit, aproape transparent, Ryu Murakami;
B- Buddha din suburbie, Kureishi Harif; Bufnița, Carl Hiaasen;
C- Ceaunul, Kiyoko Murata; Chip străin, Kobo Abe; Cartea lui Dave, Will Self; Castelul samuraiului, Takashi Matsuaka; Chloe, Freya North; Cutia cu fantome, Joe Hill; Cum străiesc morții, Will Self; Codul lui DaVinci, Dan Brown; Cărțile junglei, Rudyard Kipling;
D- Dansatoarea de kabuki Sawako Ariyoshi; Diavolul se îmbracă de la Prada, Lauren Weisberger;
E- Eu, motanul, Natsume Soseki;
F- Frumoasele adormite, Yasunari Kawabata; Fata de hârtie, Guillaume Musso; Fata cu picioare de sticlă, Ali Shaw;
G- Grădina uitată, Kate Morton; Ghid de măritiș pentru fete moderne, Sarah Ivens;
H- Harry Potter, J.K. Rowling;
I- Izu no Odoriko, Yasunari Kawabata; Incest, Anais Nin; Incest, Christine Angot; I served the king of England, Bohumil Hrabal;
Î- În căutarea unei voci din depărtare, Taichi Yamada; În iad toate becurile sunt arse, Dan Lungu; Îngăduința nordului, Philip Hensher; Îngeri și demoni, Dan Brown;
J- Jurnalul secret al Laurei Palmer, Jennifer Lynch; Joc dublu, Lisa Scottoline;
K- K-19 Submarinul ucigaș, Peter Huchthausen; Kitchen, Banana Yoshimoto;
L- La capătul lumii și în țara aspră a minunilor, Haruki Murakami;
M- Mă sinucid altă dată, Kerstin Gier; Măștile, Fumiko Enchi; Masako, prințesa samurailor, Jocelyne Godard;
N- N.P. Banana Yoshimoto; Nu plânge sub clar de lună, Heather Davis;
O- Orașul bântuit, Stephen King; Oglinda spartă, Agatha Christie;
P- Psihoduh, Maya Rotaru; Pădurea, Harlan Coben; Prima noapte, Marc Levy;
Q- Queens of Britain, Alice-Moretta Mastacan;
R- Rebela, Helen Walsh; Rebela Îmblânzită, Anne Murray; Relații exuale, Michel Birbaek;(exuale nu sexuale, nu am scris greșit); Roșu de rubin.Culorile dragostei, Kerstin Gier;
S- Străini, Taichi Yamada; Scrisori către Rita, Kaos Moon; Soare și oțel, Yukio Mishima;
T- Tăcere, Shusaku Endo; Trei tigrii triști, Guillermo Cabrera Infante;
U- Unsprezece minute, Paulo Coelho; Un englez la Paris, Michael Sadler;
V- Vanilie, Mari Akasaka; Vita sexualis, Mori Ogai; Versetele satanice, Salman Rushdie
W- Water for elephants, Sara Gruen;
X- Xenocid, Orson Scott Card;
Y- Yorick, Salman Rushdie;
Z- Zidul, Jean-Paul Sartre; Zorii mireselor, Domnica Garneață:

Am încercat pe cât am putut, să dau doar titluri în română, deși am citit mai mult în engleză și japoneză. So, leapșa merge mai departe la Alexa horror dream, iar altcineva cine vrea să o ia, să mă anunțe cu un comentariu pe blogul meu.:P Have fun.

marți, 23 august 2011

My wonders...

I wonder how I look like with black straight hair...?
I wonder why I love green?
I wonder what makes me special?
I wonder why I had to learn romanian...?
I wonder if mannequins have nipples?
I wonder how many calories that muffin was...?
I wonder why everybody tells me that I`m a rebel?
I wonder why do you love me?
I wonder if I ever get rid of stubborness?...
I wonder if it`s so obvius that I`m in love?
I wonder... what you wonder, `bout my british accent? Isn`t it cute and sexy?

duminică, 21 august 2011

R.I.P.

Alerg printre copacii deși, mă izbesc de ei dar nu simt nimic... Privesc în spate peste umăr și te văd; ești în genunchi pe jos, plângi și ți în mână ceva ce seamănă cu... un inel. Țipi dar se pare că nimeni nu te aude... încerc să îmi dau seama de cuvintele pe care le arunci cu ură printre suspine, dar nu deslușesc nimic clar, apoi ceva ciudat se întâmplă... Deși alerg înainte, cât pot de tare, ajung până în dreptul unui anumit copac, apoi revin de undeva din spatele tău... simțind că asta mi se întâmplă la nesfârșit... Am nevoie de tine, acum, am nevoie să îmi atingi mâna și să îmi spui...„stai liniștită piticot, totul este în regulă”, dar tu ești aplecat... acolo... concentrat pe ceva ce pare a fi foarte important pentru tine... eu te vreau doar pentru mine, poate aici am greșit, poate aceasta a fost greșeala mea... poate de asta te-am pierdut... Dar stai! Te-am pierdut?... Eu așa simt... Alerg în continuare, apoi cineva mă oprește... îmi spune că nu trebuie să mă uit în spate dacă vreau să nu sufăr... Curiozitatea învinge; mă întorc încet către tine, și realizez cu stupoare că inelul este al meu, iar tu tineai în palmă, mâna mea... iar strâns la pieptul tău, era cadavrul meu... Acum înțeleg ce strigai, îți strigai supărarea, tristețea și durerea; îți plângeai mila, iar gândurile ți se scurgeau din ochii blânzi dar care acum erau plini de ură, de dorința de răzbunare... erau plini de tine, de celălalt tine...

Te ridici și țipi din nou; de data aceasta înțeleg perfect, instinctiv îmi arunc privirea în jos și văd lângă mine, o cutiuță... știam ce este în ea, dar îmi doream să nu fie adevărat, apoi văd o fată simplă, cu ochii negrii complet, o săruți după care mă ceri în schimb... Mă simt amețită, mă ridic și realizez că sunt vie din nou... Iar tu, tu ai sărutat un demon pentru mine, pentru viața mea... pentru ca noi să putem fi impreună din nou...

E ciudată moartea, e rece, e dură, e imposibilă și neiertătoare... cu toate acestea eu am fost iertată... de moarte, de tine, de mine...

sâmbătă, 13 august 2011

Societate...

                  De când m-am născut, mi-am dorit un loc lipsit de societate, pot spune chiar de civilizație, pentru că sunt de părere că „necivilizația” asta  este mult mai civilizată... Nu știu dacă mă înțelegeți... de exemplu jungla, mulți o folosesc ca un „model” de dezordine, ei bine mie mi se pare cel mai bun exemplu pentru... ordine. Exact!! Ei au regulile lor și le respectă, nu ca noi...
                  Din păcate visez degeaba la corectitudine și la ceva fără societate... și astăzi o tanti foarte drăguță, mi-a zâmbit sau pot spune chiar că a râs deși nu din răutate, când i-am zis că eu caut... dreptate. Și a început să îmi înșiruiască o o grămadă de exemple pățite chiar de ea și familia ei... chestii care trebuie să recunosc că m-au înmuiat, pentru că o văd mereu cu zâmbetul pe buze și mi-e foarte dragă, și de mică am simțit-o ca pe o persoană apropiată și de câte ori ne vedeam, mă trata ca și pe copilul ei... Oricum... ideea e că tata fiind lângă, de fapt eram mai mulți, era și soțul dânsei care și el îmi explica..., copiii, dar mă opresc la tata... care înfuleca de cuzor lăsându-mi impresia că nu va face deloc parte la discuție, ca apoi să se uite la mine și să îmi zică relaxat, „și eu am căutat dreptatea și mi-am irosit jumate din viață crezând că o pot găsi și degeaba...”, apoi am dat să mai zic ceva, dar parcă mi-a citit gândurile și mi-a răspuns direct „am încercat eu deja să schimb lumea, și nu am reușit, nu are rost să încerci.” Și cu asta m-a lăsat mască... Voi? Nu vreți un loc fără societate?

joi, 11 august 2011

Concurs Cherry Blossom

         Mi-a venit o idee super. Am văzut de curând că lumea blogger-ului este asaltată de tot felul concursuri, unele dintre ele chiar foarte interesante, dar majoritatea se axează pe voturi, iar eu nu am fost niciodată de acord cu asta... de ce se mai numește concurs dacă nu câștigă cel mai bun, creativ și original, ci persoana care strânge cele mai multe voturi, sau spus pe șleau, persoana cu cei mai mulți prieteni. Eu împreună cu Remus ne-am tot gândit la un asemenea concurs pentru pasionații de citit, și ne-am format în cap o idee, ca până la urmă, povestind cu unul dintre amicii noștrii care deține o librărie în Târgu-Mureș, ne-am gândit să punem pe picioare acest mic proiect de tip concurs. Amicul nostru dorește să rămână anonim, dar vreau să știți că el este „tipul cu sponsorizarea”, iar noi cu organizarea concursului și cam tot ce ține de el.
          Poate mulți vă veți întreba de ce se numește „Cherry Blossom”, și vă veți gândi că florile de cireș nu au nici o legătură directă cu pasionea noastră comună pentru citit... În primul rând, ideea s-a născut din plăcea mea de a citi la umbra acestor copaci, mă introduce într-o lume, unde simt că sunt doar eu, cartea și personajele mele, iar atunci când iau o pauză și privesc ce mă înconjoară, mă simt plină de energie... Cherry Blossom (Sakura în Jp.) sunt copacii de cireș japonezi, durata de viață a florilor este de trei zile, timp în care se sărbătorește Hanami (privitul florilor în Jp.);acești copaci nu au fructe doar flori și reprezintă viața de scurtă durată dar de o frumusețe rară, acestă trăsătură mi se pare una comună, o carte bună se termină repede, și abia asteptăm să mai găsim ceva interesant de citit, așa cum japonezii așteaptă următorul sezon când acești copaci vor înflori.
         Nu vreau să continui prin a spune legenda, deoarece mă aflu aici de a vă informa în legătură cu acest concurs... Vreau să menționez că durata concursului nu va fi una scurtă, mai exact 8 săptămâni, pentru ca fiecare dintre voi să aibă la dispoziție suficient timp pentru cerințe, fără a avea regrete și gânduri că dacă avea mai mult timp liber, poate reușea să facă articolul mai interesant, mai atractiv și cu mai multă inspirație; vă spun astea pentru că eu mereu m-am confruntat în concursuri cu astfel de probleme, și deși spuneam „vai dar sunt multe săptămâni” tot nu reușeam să fac ce mi-am propus.
         Voi crea o pagină separată unde voi da toate detaliile despre concurs, regulament și premii desigur, iar pentru cei care sunt nerăbdători și vor să știe de pe acum tema concursului, perioada de desfășurare a acestuia sau pur și simplu sunt siguri că vor să participe, îi rog să îmi dea un email pe „fataroacketz@yahoo.com” sau „sakura_ai.alexa@yahoo.ro cu numele, link-ul blogului(dacă aveți), în care să menționați că doriți să participați la concurs, sau că doriți doar să aflați mai multe detalii. Aștept mail-urile voastre, vă voi răspunde la ele cât de rapid pot și de asemenea vă voi anunța când voi posta pagina dedicată doar concursului, unde veți afla detaliile complete.
Click aici pentru pagina oficială a concursului „Cherry Blossom”.

luni, 8 august 2011

Azi vreau...

Azi vreau să vă explic ce înseamnă fericirea, azi vreau să vă spun că trebuie să suferiți mult, ca să puteți fi fericiți, și nu cred că anii suferinței contează, ci intensitatea ei... Azi vreau să uit de mine, să mă ascund în cochilia mea perfectă și să aștept un miracol, și miracolul acela să fie un fluturaș verde care să se transforme în trei persoane odată, care să vină să mă aline... să mă adoarmă spunându-mi că totul este bine... dar asta nu se întâmplă, așa că... azi vreau să trăiesc în afara vieții, azi vreau să fumez o țigară și să cred că sunt doar o fantomă cu vicii și principii, azi vreau să plâng, da!! să plâng fără să dau explicații nimănui, azi vreau să te iubesc, azi vreau să ucid, să ucid fericirea și speranța, azi vreau să fiu o carte plină de secrete, azi vreau să pot urî viața... azi vreau să fiu un copil trist, azi vreau să fiu vântul care îți ascultă gândurile, azi voi fi pierdută în traficul vieții și tot azi Spiderman mă va salva... Azi fug departe... în brațele tale, si mă opresc acolo, azi vreau o mamă, dar sunt fericită că te am pe tine, azi îmi vreau tatăl pe care îl știu, înapoi... Azi, doar te vreau. Atât!!

sâmbătă, 6 august 2011

無題... Untitled

             Am ajuns ziua în care majoritatea vor să fie altcineva decat îs, în loc să își caute identitatea... Știți ce? Eu mi-am căutat-o, poate nu am găsit exact ce îmi doream, sau nu sunt așa cum visam cândva că voi fi „când voi crește mare”, dar știți ce? Așa sunt eu, cu defecte, cu chestii bune, fără mamă și fără copilărie, ironică, uitucă și împiedicată, supărăcioasă și sensibilă... deșteaptă dar încăpățânată... rece dar atât de drăgăstoasă... Poate nu am cele mai superbe trăsături, poate sunt cam corcită ca să aparțin exact unei anumite „rase”:)), poate am ochii altfel decât voi, poate că atunci când râd nu pot coborî scările, poate deși am năsuc mic, mie mi se pare mai altfel, pentru că de fapt e altfel, dar nu scrie nicăieri că altfel e ceva rău... Cu toate aceste „poate” și fuga de o anumită parte din identitatea mea, am remarcat că sunt mai presus decât mulți... doar pentru simplul fapt că mă accept așa cum sunt, diferită dar măcar originală. Acum, sunt mândră de acea parte din mine, de care m-am ferit mult timp, care mi se părea misterioasă când o vedeam la altcineva, dar acum mă gândesc... la mine de ce să nu fie? Și este... știu, nu mulți înteleg ce vorbesc eu aici, nu încă, dar cei care știu poate vor aprecia curajul meu, de a scoate la lumină o parte din mine care o țineam ascunsă, cu care mă mândream doar mie... Mie și atât. Ei bine, acum sunt mândră de mine... Cherry blossom and love... simt că mă reprezintă...



                                                                                                                                                                                             Sakura-Ai Alexandrina

vineri, 29 iulie 2011

Dorințe

             Vreau o viață.
          Voi?
        Ce vreți?

luni, 25 iulie 2011

Blonda de la psiho

                 Să vă povestesc o întâmplare amuzantă... Nu foarte amuzantă pentru mine, adică intră în categoria aia de „fugi cât te țin picioarele”, dar acum îmi amintesc cu drag de ea.

                 Eram la facultate, printre primele zile, nu țin minte exact, știu doar că trecuse destule zile încât să ne dăm seama cam în preajma cui vom atârna, dar nu destul încât să scăpăm de aparențe. Eram la fundamentele psihologiei, cu domnul „ajutor” al profei, eu așa îi zic... și dezbăteam o mică neînțelegere, de unde a apărut un banc cu blonde. Eu niciodată nu m-am simțit blondă din două motive, nu sunt total blondă, am un fel de blond-roșcat:)) și a doua chestie, în categoria „ești blondă” dupa mine intră doar cele vopsite, piți alea platinate în cap, chiar mi se par „blonde”... So, am râs la ideea bancului, la care era o domnișoară din asta platinată la care cu siguranță i-am subestimat inteligența și i-am zis ironic bineîntețeles, „lasă dragă nu te supăra, nu e vina ta ca ești blondă”, la care stimata domnișoară mi-a răspuns de nu am știut ce m-a lovit, „dar măcar eu nu sunt blondă natural ca tine”. Cred că a fost prima dată când nu am știu să răspund, toți râdeau, până și profu râdea de nu mai putea, iar eu încă uimită de faptul că fata deși piți și blondă platinat, deci vă rog, a reușit să își pună neuronii la bătaie. :)) Acum nu mi se pare big deal, dar atunci am crezut că sar pe geam, oricum asta nu demonstrează decât că există excepții, care desigur întăresc regula...Funny nu?

duminică, 24 iulie 2011

Esența nopții

              Sunt singură în camera mea. E o noapte răcoroasă, iar geamul deschis îmi amintește de o aromă pe care nu am simțit-o demult... mirosul nopții. Niciodată nu am avut nimic împotriva singurătății, ba chiar dimpotrivă, îmi oferea diferite plăceri... o relație serioasă, deloc secretă și fără compromisuri. De ce a trebuit să ajung de la stadiul acesta, la unul deloc plăcut?... Acum, singurătatea, deși îmi oferă aceeași siguranță, mi se pare tristă și inutilă fară tine,... în schimb noaptea rămâne la fel, doar ea mă alină când tu ești plecat... ea îmi aduce gândul tău de departe, iar vântul mi-l șoptește... apoi privesc spre steaua mea și știu că și tu te uiți la ea... închid ochii și îți simt degetele fine pe obrazul meu, buzele pe năsucul meu și respirația înceată și adâncă... E frig, iar de data aceasta, tu nu mai ești aici și acum să mă încălzești... iar suplinitorii tăi sunt egoiști, în ciuda blănii călduroase...
               Uneori mă simt pierdută, simt că nu mai vreau să lupt să câștig ceva ce oricum este al meu... atunci realizez că defapt doar în mintea mea este o bătălie... pentru că tu ai decis al cui ești, iar eu am ieșit în câștig. Știam că asta e iubirea, un joc în care ambii pierd sau ambii câștigă... iar noi suntem fericiții câștigători ai unei...?
Vieți.

Îmi simt ploapele grele, din cauza ta..., iar din tavan cad din nou flori...
Somn.

Și acuma... ghiciți pe cine iubesc eu?:D
P.S. Mi-am descoperit o noua fobie... păpușile  acelea creppy, vechi care îți dau un sentiment ciudat când ești în preajma lor... brrr.

vineri, 22 iulie 2011

Dialog între anonimi

” Uneori viața este ciudată...”
” Uneori?”
” Mereu?”
” Mereu!!”

„Aleargă cu dulăii, nu sta să latri pe prispă cu ei.”
„Drumul către victorie e greu, trebuie să plângi, să pierzi și să speri, dar odată ajuns în vârf... a meritat.”

joi, 21 iulie 2011

Mică adiere de singurătate

            Ai plecat.

    Știu, ai plecat până acasă pentru câteva zile doar... și știu că ai plecat puțin trist deși nu mi-ai arătat; la fel cum mie îmi venea să plâng dar m-am abținut pentru a nu te face să fi mai trist de atât. Chiar acum aș fugi până în stație după tine, să-ți mai dau o pupă, dar poate te-aș întrista și mai tare, pentru o a doua despărțire. Așa că aștept, mă pun în patul în care ai dormit atâta vreme, mă întind și incă îți simt mirosul trupului..., mă ridic și mă uit la patul aranjat... parcă te văd cum stai întins... glumind, citind, sau nervos că nu ai primit o pasă... :)) Dar știi ce? De ce atâta tristețe când drumul care îl faci până acolo este pentru o bucurie... Sunt puțin tristă, dar câteva zile trec repede și nu aș simți bucuria de pe urmă dacă acum nu aș fi tristă... Nu mai încape decât loc pentru asta: ”Și eu te iubesc!!”. Punct.

Metamorfozele timpului

         Timpul? Iluzia care este in permanenţa cu noi; este acel ceva care face diferenţa; detaliul atât de neperceput de noi, pe atât de prezent…Spre ce ne îndreptăm?Spre eternitate?sfarşit?Nu! spre timp… timpul din viitor, care se încăpăţânează să fugă, iar noi în încercarea de a ţine pasul cu el, creştem, ne maturizăm, îmbătrânim, apoi…apoi începem din nou.Care este pe lume, cel mai lung şi cel mai scurt, cel mai incet, cel ce se poate împărţi mai mult şi cel mai întins, fără care nimica nu se poate face, care înghite tot ce-i mic şi dă viaţă la tot ce-i mare?Este singurul drum cu sens unic de la cap la coadă. Nimic nu-i mai lung decât timpul, pentru că el e măsura veşniciei; nimic nu-i scurt, pentru că ne lipseşte când avem ceva de făptuit; nimic nu-i mai încet, pentru cine gustă bucuriile, se întinde la nesfârşit in mare, se împarte la nesfârşit in mic; nimeni nu ţine seama de dânsul şi tuturora le pare rău de pierderea lui; nimic nu se face fără dânsul; aruncă in uitare tot ce nu e vrednic să rămână şi faptele înalte le face nemuritoare.Poţi înţelege timpul atunci când ajungi în gară după 5 minute de când a plecat trenul, poţi simţi timpul pe parcursul trecerii anilor, îl poţi vedea în ochii bătrânilor, îl poţi atinge în momentul când mori, când începi totul de la început. Toate acestea se întâmplă indirect; faptele, evenimentele, fenomenele, stau între noi şi timp. Timpul este mijlocit de aceste întâmplări, el nu apare în mod direct. Timpul nu se poate atinge, vedea, simţi sau înţelege. Este doar o iluzie…Nu irosi timpul. Dacă vrei sa afli cât valoreaza un an? întreabă un student care tocmai a pierdut un an de studiu; o lună? întreabă o mamă care a născut mai devreme cu o lună; o săptămână? întreabă un editor de la un ziar săptămânal; o oră?, întreabă doi îndrăgostiţi care aşteaptă să se întâlnească; un minut? întreabă pe cineva care tocmai a pierdut trenul; o secundă? întreabă un şofer care tocmai a reuşit să evite un accident; o sutime? întreabă un atlet, care tocmai a obţinut medalia de argint la olimpiadă; timpul nu asteaptă pe nimeni…ieri este istorie, mâine este mister, azi e doar timpul prezent, clipa.Timpul este de fapt spectacolul universului veşnic, care ne face pe noi oamenii să ne simţim mărunţi si trecători.Şi dacă pe lume tot ceea ce s-a creat de către om este supus perisabilităţii, doar omul se află la cumpăna dintre viaţă si moarte, mintea lui fiind preocupată de marile probleme ale lumii contemporane.Intrebarea este dacă timpul este cel care se metamorfozează, sau dacă nu cumva panorama civilizaţiilor creează un puternic sentiment de zădărnicie, determinat de ideea că totul se repetă în lume, că nimic nu este statornic şi nu rezistă în timp. Conştient de valoarea lui, omul reuşeşte să-şi dobândească fericirea, să-şi cunoască semnificaţia în Univers, să trăiască clipa.

duminică, 17 iulie 2011

Prima mea postare - Remus

După cum știți, blogul acesta are doi autori, Strawberry blonde (gagică-mea) și eu. Până acum a scris doar ea, dar m-am gândit să îmi exprim și eu părerile dacă tot ne-am tras blog la pătrat.

Plouă. Încerc să nu mă las influențat, am auzit de la mulți că ploaia e frumoasă..., e frumoasă dar nu asta care e acum. Înțelegeți?
Există ploaia de vară... aia faină și mai e și cea morohâtă. Mulți sunt de părere că îi inspiră, eu unul nu prea cred... Sunt anumite chestii, sau factori să le zic așa; dacă poți scrie pe ploaie, poți scrie și pe vreme frumoasă,... sau nu știu eu ce vă place vouă? Mie nu-mi prea place, dar încerc să aflu ceva ascuns din mine... Ce bine sună până aici, spre ca și Sakura să fie de acord...
Acum putem dezbate problema asta cu inspirația. Sunt conștient că pe fiecare dintre noi, ne inspiră ceva anume atunci cănd scriem, desenăm, pictăm, sau construim... Dar dacă le-am putea face și fară acel ceva care credem noi că ne dă inspirația? Eu îs de părere că dacă poți scrie pe ploaie, atunci poți scrie și pe soare, zi, noapte, lună plină, sau mai știu eu ce... Pentru că inspirația si ideile sunt de fapt în noi, trebuie să știm cum să le accesăm.

joi, 14 iulie 2011

Curând!!

             Curând îmi voi lansa un site, unde voi posta doar recenzii. Aștept toți șoricei să dea o tură prin zonă pentru a povesti despre noile apariții, dar și despre cele care se încăpățânează să țină pasul cu nemurirea... Vă țin la curent și stați liniștiți că și blogul va rămâne.:D

miercuri, 13 iulie 2011

Stop accidentelor, viața are prioritate!!

           Nu susțin nici o campanie promovată pe marginea drumului, pe care voi majoritatea nu dați doi bani... pur și simplu simt nevoia să mă exprim... Trebuia să fie o zi faină, sau măcar okay... eram în mașină cu tata, mergeam spre salon; nu dau detalii zone și prostii pentru ca nu are rost, oricum pentru cei care cunosc orașul, e vorba de prima trecere de pietoni înainte de sensul giratoriu care urcă spre spital dinspre Sângeorgiu de Mures, sau Selgros... Tata, i-a dat prioritate unei femei care a forțat trecerea de pietoni, noi fiind pe banda 1, ea a trecut prin  fața mașinii s-a uitat la mașina care venea de pe banda a 2-a care avea și viteză și nu era chiar lângă trecere, apoi a forțat încrezătoare trecerea încă odată, doar că de data aceasta nu i-a mai reușit. Am simțit că o va lovi, și apoi am văzut și reacția lui tata..., iar în secunda următoare a fost învârtită și izbită de pământ... Partea puțin ciudată era că tipul de la volan a frânat abia după ce a lovit-o... Tata a coborât din mașină, eu am sunat la salvare, apoi am văzut spasmele femeii care pur și simplu nu se mai terminau... Aici mi s-a pus capac. Nu. Nu pentru ea, ar fi ciudat să spun dar poate e într-un loc mai bun acum... era prostituată, dar îmi vin în cap imagini cu spasme ale unor persoane foarte dragi mie... Intru în panică și simt că mă sufoc... Mereu când văd accidente și prostii îmi vin astfel de imagini în minte de unde deduc că am o fobie... Mi-e frică, mi-e frică să nu se întâmple ceea ce văd...
   
          Am o problemă? Am nevoie de ajutor?

marți, 12 iulie 2011

Călătorie în jurul camerei mele

               Camera mea...

       Micul meu univers plin de... mine. Cărțile sunt peste tot, pasaje interesante copiate de peste tot, scrise atent pe niște planșe apoi prinse pe diferiți pereți... Creioane de cărbune, desene aruncate prin cameră, acrilice, reviste de fete și psihologie... Obiecte mici și colorate ce au rol de decorare a universului... Tot ce se află în camera mea, are loc în sufletul meu. Într-un colț ești tu. În cel mai important colț al camerei; stai relaxat, cu ochii blânzi și te gândești... Cum s-a ajuns până aici? Nu-ți pasă, ești pur și simplu fericit; fericit de camera mea, de casa noastră, de sufletul meu... de tot. Poziția ta îmi spune multe despre ce gândești și cum te simți, dar azi nu, azi nu voi interpreta, azi nu voi fi studenta silitoare de la psiho, azi... voi fi doar eu privindu-te pe tine.
       Vom înota în apă, în viață, vom înghiți câte o gură zdravănă dar vom merge mai departe...

             Camera mea... ideală.                                                    

luni, 4 iulie 2011

Dimineață răcoroasă

      Bucla timpului niciodată nu ne va lăsa in pace... Ea este mereu prezentă și mereu ne amintește de secundele care trec și viața care se scurge din noi. Diminețile răcoroase sunt ciudat de plăcute, îmi amintește la fel ca și durerea, că trăiesc. Nu pot întelege filozofia vieții, asta pentru că nu cred că există una... Uitați-vă și voi în jur... viața însăși este o filozofie.
      Mi-e dor... mi-e dor de nopți nedormite și de învățat pentru facultate, de proiecte care nu se mai termină, de susțineri orale și emoțiile unei prezentări. Mi-e dor de primul an, de începutul lui... Poate mai târziu voi regreta alegerea ce am făcut-o, but hei, si regretul va fi tot al meu...
     Uneori simt nevoia să mă ascund în spatele unei măști, unui alter ego... vreau să privesc de acolo viața mea, să critic și să o simt... Voi v-ați întrebat vreodată cum este în pielea altui om? Eu când eram mică, nu înțelegeam cum colegul lui tata, poate ține într-o mână un sandwici în timp ce cealaltă mână era introdusă până la cot, în stomacul unui cadavru... la propriu. Adică, normal că nu mă gândeam la germeni și bacterii, ci la miros frate, la miros; când intram acolo îmi venea să îmi dau mațele afară de la mirosul acela amar, scârbos oricum... Noroc că nu stăteam mult pe acolo... O altă curiozitate care mă pălea când eram mică... cum au alți oameni amenajată casa... Când se apropia amurgul, mă poziționam în geamul de la bucătărie și ma uitam la fiecare geam la care puteam descifra ceva prin perdea... eram atât de curioasă cum arăta înauntru, încât îl rugam pe tata uneori să scrie un mandat ca să poată intra in casă, și normal să mă ia si pe mine... Bine-nteles, că tata nu mi-a făcut niciodată pe plac chestia asta, nu înțelegea el cum vroiam să scrie mandatul acela... bănuiesc că de vină era diferența de mentalitate. A da, altă chestie pe care nu o înțeleg, dar o folosesc uneori, în proprie apărare... diferența de mentalitate. Gândiți-vă și voi, nu e o prostie? Nu e practic o scuză tâmpită pentru oamenii mari? De când au ei nevoie de scuze? Ei au dreptate, doar pentru asta... că sunt mari... Eu am nevoie de scuze, eu sunt mică, eu nu am niciodată dreptate, pentru că sunt o pice. Asta mă scoate din pepeni, la fel ca și eu îți dau de mâncare, mi-ești datoare vânduta, bine nu folosesc ei chiar expresia asta, dar asta transmite... Cum adică să îți fiu datoare vândută? Tu îmi ești pentru că ți-ai permis să mă faci, fără să mă întrebi, să îmi dai un nume care nu îmi place și apoi dacă tot mai facut, e normal să mă crești și să îmi dai de mâncare; toate astea și multe altele fără de a avea dreptul să îmi reproșezi ceva... Fraților, nu mai faceți copii dacă nu îi știți crește, dacă nu vă permite buzunarul mai mult decât un trai decent, pentru că el va suferi și vă va mânca vouă nervii, și dacă vă permite buzunarul mai mult, tot nu-l faceți pentru că vă va distruge relația cu partenerul, viața personală și stima de sine...
Știu că sunt rea acum, dar uitați-vă în jur, singurele cupluri care încă se iubesc sincer, și care au ceva ani experiență, sunt cele fără plozi... Cineva tot îmi va da dreptate... 

O amintire draguţă de la China Blue şi bonus prietena mea cea mai bună... senila.:))




And the best of the bests(sper că am scris bine),(în prima poză încerca să-mi explice ceva) în gara din Braşov, acum hmm, cateva luni... încă cu plete şi cu prostia aia la gât de la fosta prietenă. (O să mă omoare pentru asta, I know...) 

             
              Şi... eu.

Endless

        Lumina seaca a lunii cade vag pe suprafata apei exact in locul in care ma pregateam sa sar; devine din ce in ce mai puternica, iar eu din ce in ce mai vulnerabila si totusi ma pregatesc. Ma aflu mult prea sus pentru a fi precisa in saritura dar incerc. De aici ma simt mai aproape de ea si de stele, dar in apa ma voi simti mai sigura... Ma dezbrac incet ca si cum m-as pregati pentru un preludiu scurt si un sex nebun, ca si cum as incerca sa innebunesc un baiat si as reusi mai mult decat as vrea... Am ramas complet dezbracata si imi privesc trupul alb in noaptea densa, imi ating sanii incet apoi imi las mainile langa corp si incep sa rad... daca cineva m-ar vedea acuma ar spune ca duc lipsa de bagare in seama... eu vreau doar sa ma simt libera si sigura in apa... Sar. E ametitor, parca am mult pana jos sau poate chiar am... In timp ce cad sigur spre locul vizat ma gandesc... daca nu voi nimeri corect? daca nici macar nu voi nimeri apa? Criminalistii vor avea o treaba grea maine; Ating apa cu mainile si expir usurata; am aterizat in bazin, mai exact in locul luminat de luna... Ajung la suprafata apei si ma uit in sus... si incerc sa nu ma gandesc la cat de usor ar fi fost sa nu nimeresc... Profit de reusita si incep sa inot. Ma simt libera, simt cum apa imi mangaie sanii si burtica mai bine decat a facut-o orice baiat... Incep sa simt o senzatie usoara de gadilat si excitare...e e o placere aparte; ma cufund din nou si deschid ochii spre cer... stelele par mult mai ciudate de sub apa, iar luna... luna e simpla si frumoasa... pur si simplu frumoasa. Ies din nou dar de data aceasta pe marginea bazinului, imi aprind o tigara si o savurez ca si cum ar fi o delicatesa rara... Inchid ochii si ma intind; nici suprafata rece pe care m-am intins nu ma face sa ma ridic... nu imi perturba gandurile, poate pentru ca stie la ce ma gandesc si cat de important este pentru mine... Adorm. Visez. Doresc. Simt. Zambesc. Sufar. Ignor. Regret. Doresc din nou. Traiesc. Zbor. Libertate...
     Bratele lui imi trezeste simturile si mai mult, iar gandurile si cuvintele ce mi se invarteau in cap, fug. Mainile lui imi mangaie sanii, abdomenul, apoi ma strange mai tare la pieptul lui... Ii simt membrul intarindu-se incet in timp ce sta lipit de fundul meu... Imi intind mainile la spate si incep sa il dezbrac...

sâmbătă, 25 iunie 2011

Noapte.

              Iartă-mă că te fac atât să suferi; că uneori sunt prea răsfățată și nu realizez că tu ești diferit... nu vrei să mă judeci, nu mă critici, iar eu reușesc să te necăjesc... Știu că trece, la fel ca și în seara asta, știu că tu uiți... dar eu... eu mă simt de parcă am făcut ceva grotesc. Nu vreau să te mai necăjesc, nu vreau ca apoi să stau în sinea mea supărată că sunt incapabilă să te prețuiesc pe cât meriți... Știu că uneori sunt atât de prinsă în ceea ce fac, încât nu îmi dau seama că ai nevoie de atenție exact atunci... minuțelele care trec până să îmi dau seama îmi arată unde greșesc... nu am spus nimic niciodată, la fel nici tu, dar asta nu înseamnă că nu știu... Sunt o copil răsfățată uneori, agitată și toantă, dar știi bine că te iubesc...

     Acum că mi-am exprimat sincera părere de rău, deși nu sunt genul care să își ceară scuze, pentru că sunt de părere că degeaba îi ceri scuze omului dupa ce îl omori... oricum, vreau să trecem la chestii mai vesele?... După orice ceartă, vine o împăcare, aceasta nu a fost o ceartă, dar totuși merită o astfel de împăcare...


               Nu-mi pasă.

        Nu-mi pasă de oamenii din acest oraş. Nu-mi pasă de vecina turtită pe trecerea de pietoni, nu-mi mai pasă... De când te am pe tine, privesc totul de la alt nivel; recunosc înainte nu priveam deloc, dar acum... Stau lipită de geam şi privesc de sus, acelaşi furnicar uman... de ieri. În timp ce îţi simt buzele calde din nou pe umerii  mei, gândurile mele trec de la monitorizarea populaţiei, la tine. Doar la tine. Privirea aceea inocentă transformându-se într-una cu adevărat pătrunzătoare, simţurile accentuându-se brusc, iar respiratia sacadată mă excită. Îţi privesc abdomenul încordat din alt punct... îl ating cu mâinile şi îi simt contracţiile, odată cu mişcările tale şi gemetele mele... Totul trebuie să se întâmple mult prea silențios decât suntem obișnuiți, dar riscul este excitant nu? Riscul că poate totuși ne prinde, zâmbetele de după și ochii tăi reci brusc ieșind de după mască și devenind calzi și inocenți exact ca atunci când momentul se apropie... 

Mă simt cea mai fericită, și nu sunt vorbe în vânt și nici influențată de ceva anume... pur și simplu așa este... ador cum mereu îmi porți de grijă, cum te joci cu mine, glumele tale și cum mereu mă faci să râd... mă iubești și ești preocupat de mine... niciodată nu mi-ai dat impresia că îți faci griji pentru mine, nu direct... dar mi-am dat seama dintr-o chestie măruntă, și atunci chiar dacă mai certat, eu eram fericită, pentru că am realizat cât de mult îți pasă... Haide să transformăm noaptea asta rece într-una caldă... E o poveste care nu vreau să se termine niciodată... Te iubesc.

luni, 20 iunie 2011

Porn? Erotic?

               Prima dimineaţă în casa noastră.

          Primul duş aici... Picăturile de apă se simt diferit, fiecare strop de apă îmi străbate trupul cu repeziciune... Mă predau simţirii, îmi las mâinile să-mi atingă sânii în cădere, apoi îmi transpun simţurile în apa care îmi loveşte trupul; umerii se relaxează şi fiecare părticică din mine trăieşte la maxim senzaţia. Nu ştiu cât timp a trecut, ştiu doar că îmi doresc cu nerăbdare să te ating, să îmi aminteşti că eşti real.
          Intru dezbrăcată în cameră, iar ochii tai îmi urmăresc trupul cum se unduieşte pe ritmul privirii tale...; încep să mă îmbrac, ca şi cum tu ai fi doar un privitor al unui exponat dintr-un muzeu de ceară, boxerii îmi acoperă doar jumătate din ceea ce tu numeşti frumuseţe naturală, astfel partea incitantă pentru tine rămâne vizibilă... port jartierul îmi dă o notă perversă, iar picioarele se simt sexy in el... sutienul balconette îmi completează misterul, iar tocurile mă vor obliga să paşesc feminin, ca o felină. Mă opresc la fereastră, privesc noua curte în timp ce îmi simt sânii lipiţi de geamul rece, buzele tale îmi ating gâtul în timp ce măinile tale, îmi desenează conturul trupului. Bătăile inimii mi se accentuează apoi îmi vad sutienul lângă picioare... Mă întorc dintr-o dată şi îţi simt respiraţia sacadată şi privirea nerăbdătoare... înfometată chiar. Îmi atingi sânii fără să îţi schimbi privirea, şoptindu-mi cât de mult îţi plac; îţi simt membrul excitat şi zâmbesc pervers... sentimentele zvâcnesc în noi, iar dorinţa  nu ne dă pace; "hai să ne-o tragem în noua noastră casă!!" Mă întorc din nou cu faţa spre geam şi trăiesc fiecare atingere pe care mi-o oferi; simt cum degetele tale îmi împing boxerii şi rămân doar în pantofi... În clipa următoare te simt în mine, îţi simt pielea fină lipită de spatele meu, iar mâinile conturându-mi în continuare corpul...
       
         Pierd noţiunea timpului, dar ador să stau întinsă pe jos, şi acum să fiu eu cea care te răsfaţă... Îţi privesc ochii şi zăresc bucurie... apoi îmi dau seama că îmi vorbeşti... Nu aud, dar simt, simt tot ce vrei să îmi spui, simt cum dragostea, noua locuinţă şi "prima partidă în prima casă" este o bucurie pentru amândoi... e ceva ce am realizat împreună...



P.S. M-am gândit că fotografia aceasta se potriveşte mai bine... Am blurat-o pentru că nu e un site porno şi nici eu nu sunt exponat porno :)) Este fotografia mea personală, aşa că nu o salvaţi sau postaţi în alte părţi fără ştirea şi acordul meu!! 

sâmbătă, 18 iunie 2011

Temeri part I


             Mereu mi-a fost frică de moarte. Nu de moartea mea, ci de a celor apropiaţi. Deci mi-a fost frică de durerea ce mi-o poate provoca moartea... Jumătate din oameni spun:"Mi-aş da viaţa pentru x şi y", iar cealaltă jumătate:"Cât de curajoşi sunt cei care pot face aşa ceva"... Stop! Eu zic că asta e pur egoism, şi o ştiu pentru că şi eu o simt... De ce să nu facem schimb atunci când ne moare soţul, tatăl,... ca să sufere ei şi să scapăm noi de suferinţă? Acum înţelege-ţi de ce spun că e egoism? Dacă mă contrazice-ţi înseamnă că nu aţi cunoscut faţa profundă a... actului. Revenind la poveste... moartea, da este ceva firesc, natural. Am văzut destule morţi "în direct" ca să pot ajunge să spun că este ceva prin care odată toţi vom trece... Unele m-au marcat, la altele am zis: poate e mai bine aşa, dar niciodata nu m-am gândit cum aş reacţiona dacă acolo ar fi cineva la care ţin mult...până acum ceva timp...
              Acum am coşmaruri cu astfel de imagini, în stare de somnolenţă sau trează, coşmaruri care au ajuns într-un punct critic în care eu simt nevoia să iau atitudine... Şi asta înseamnă că e grav. Foarte grav.


vineri, 17 iunie 2011

God?

               Mă privesc în oglindă. Nu sunt singură. Sunt înconjurată de fluturi; fluturii iubesc scorpiile, iar scorpiile au nevoie de dragoste adevărată. Îmi privesc sufletul sfâşiat de atâtea persoane şi reparat doar de una. E acelaşi suflet pe care l-am chinuit până te-am întâlnit; un suflet înconjurat de buclele perfecte ale timpului prezent. Oamenii se nasc inocenţi apoi devin haini, dar înăuntrul meu devine tot mai inocent cu fiecare zi petrecută alături de tine... Nu îmi doresc decât nopţi senine cu lună plină, undeva sus de unde noi doi, fumând, putem analiza muşuroaiele de oameni, un dute-vino obositor. Prind o "furnică" în mână, apoi realizez că ţin în palmele mele ceva mai mult decât material... ţin în mână un destin şi cel mai important este ca eu voi putea alege cursul destinului... Voi fi Dumnezeu pentru o secundă, ceva modest în comparaţie cu medicii care fac concurenţă cu însuşi Dumnezeu în fiecare zi... Voi fi bună, voi lăsa destinul să îşi urmeze cursul firesc, iar visele le voi îndeplini dupa puţin efort depus de visător... God? Neah. It`s just Castiel.



Yesterday
I was the Dreamweaver
But now I'm reborn
I was the Walrus
But now I'm John!!