BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

luni, 29 august 2011

Mi-e frig.

Cât de seacă sunt?

Cât de rea pot fi? Cât de rece voi deveni? Cât de dură voi părea? Cât de scorpie voi redeveni? Cât de mult te voi iubi? Cât de repede vă voi uita? Cât de dulce voi arăta? Cât de mult mă va respecta? Cât de puțin voi suferi? Cât de mult voi cădea? Cât de al dracului mă va vedea? Cât de aiurea voi visa? Cât de sec voi reînvia? Cât de mult mă va asculta?

Câtă durere voi suporta?

Mă va ierta?
Am nevoie de iertare?
Nu.

joi, 25 august 2011

Leapșa cu cărți

          Am primit o mică-mare moștenire de la o gagică drăguță, care iubește alcoolul. Leapșa e simplă, la fiecare  literă trebuie scris cate o carte, daca scriem mai multe, nu cred că cineva se va supăra. Voi face tot posibilul să completez toate literele; Unde nu știu o carte cu acea literă, se poate folosi numele unui autor.

A- Amurg, Osamu Dazai; Anglia, Anglia, Julian Barnes;Alchimistul, Paulo Coelho; Albastru nemărginit, aproape transparent, Ryu Murakami;
B- Buddha din suburbie, Kureishi Harif; Bufnița, Carl Hiaasen;
C- Ceaunul, Kiyoko Murata; Chip străin, Kobo Abe; Cartea lui Dave, Will Self; Castelul samuraiului, Takashi Matsuaka; Chloe, Freya North; Cutia cu fantome, Joe Hill; Cum străiesc morții, Will Self; Codul lui DaVinci, Dan Brown; Cărțile junglei, Rudyard Kipling;
D- Dansatoarea de kabuki Sawako Ariyoshi; Diavolul se îmbracă de la Prada, Lauren Weisberger;
E- Eu, motanul, Natsume Soseki;
F- Frumoasele adormite, Yasunari Kawabata; Fata de hârtie, Guillaume Musso; Fata cu picioare de sticlă, Ali Shaw;
G- Grădina uitată, Kate Morton; Ghid de măritiș pentru fete moderne, Sarah Ivens;
H- Harry Potter, J.K. Rowling;
I- Izu no Odoriko, Yasunari Kawabata; Incest, Anais Nin; Incest, Christine Angot; I served the king of England, Bohumil Hrabal;
Î- În căutarea unei voci din depărtare, Taichi Yamada; În iad toate becurile sunt arse, Dan Lungu; Îngăduința nordului, Philip Hensher; Îngeri și demoni, Dan Brown;
J- Jurnalul secret al Laurei Palmer, Jennifer Lynch; Joc dublu, Lisa Scottoline;
K- K-19 Submarinul ucigaș, Peter Huchthausen; Kitchen, Banana Yoshimoto;
L- La capătul lumii și în țara aspră a minunilor, Haruki Murakami;
M- Mă sinucid altă dată, Kerstin Gier; Măștile, Fumiko Enchi; Masako, prințesa samurailor, Jocelyne Godard;
N- N.P. Banana Yoshimoto; Nu plânge sub clar de lună, Heather Davis;
O- Orașul bântuit, Stephen King; Oglinda spartă, Agatha Christie;
P- Psihoduh, Maya Rotaru; Pădurea, Harlan Coben; Prima noapte, Marc Levy;
Q- Queens of Britain, Alice-Moretta Mastacan;
R- Rebela, Helen Walsh; Rebela Îmblânzită, Anne Murray; Relații exuale, Michel Birbaek;(exuale nu sexuale, nu am scris greșit); Roșu de rubin.Culorile dragostei, Kerstin Gier;
S- Străini, Taichi Yamada; Scrisori către Rita, Kaos Moon; Soare și oțel, Yukio Mishima;
T- Tăcere, Shusaku Endo; Trei tigrii triști, Guillermo Cabrera Infante;
U- Unsprezece minute, Paulo Coelho; Un englez la Paris, Michael Sadler;
V- Vanilie, Mari Akasaka; Vita sexualis, Mori Ogai; Versetele satanice, Salman Rushdie
W- Water for elephants, Sara Gruen;
X- Xenocid, Orson Scott Card;
Y- Yorick, Salman Rushdie;
Z- Zidul, Jean-Paul Sartre; Zorii mireselor, Domnica Garneață:

Am încercat pe cât am putut, să dau doar titluri în română, deși am citit mai mult în engleză și japoneză. So, leapșa merge mai departe la Alexa horror dream, iar altcineva cine vrea să o ia, să mă anunțe cu un comentariu pe blogul meu.:P Have fun.

marți, 23 august 2011

My wonders...

I wonder how I look like with black straight hair...?
I wonder why I love green?
I wonder what makes me special?
I wonder why I had to learn romanian...?
I wonder if mannequins have nipples?
I wonder how many calories that muffin was...?
I wonder why everybody tells me that I`m a rebel?
I wonder why do you love me?
I wonder if I ever get rid of stubborness?...
I wonder if it`s so obvius that I`m in love?
I wonder... what you wonder, `bout my british accent? Isn`t it cute and sexy?

duminică, 21 august 2011

R.I.P.

Alerg printre copacii deși, mă izbesc de ei dar nu simt nimic... Privesc în spate peste umăr și te văd; ești în genunchi pe jos, plângi și ți în mână ceva ce seamănă cu... un inel. Țipi dar se pare că nimeni nu te aude... încerc să îmi dau seama de cuvintele pe care le arunci cu ură printre suspine, dar nu deslușesc nimic clar, apoi ceva ciudat se întâmplă... Deși alerg înainte, cât pot de tare, ajung până în dreptul unui anumit copac, apoi revin de undeva din spatele tău... simțind că asta mi se întâmplă la nesfârșit... Am nevoie de tine, acum, am nevoie să îmi atingi mâna și să îmi spui...„stai liniștită piticot, totul este în regulă”, dar tu ești aplecat... acolo... concentrat pe ceva ce pare a fi foarte important pentru tine... eu te vreau doar pentru mine, poate aici am greșit, poate aceasta a fost greșeala mea... poate de asta te-am pierdut... Dar stai! Te-am pierdut?... Eu așa simt... Alerg în continuare, apoi cineva mă oprește... îmi spune că nu trebuie să mă uit în spate dacă vreau să nu sufăr... Curiozitatea învinge; mă întorc încet către tine, și realizez cu stupoare că inelul este al meu, iar tu tineai în palmă, mâna mea... iar strâns la pieptul tău, era cadavrul meu... Acum înțeleg ce strigai, îți strigai supărarea, tristețea și durerea; îți plângeai mila, iar gândurile ți se scurgeau din ochii blânzi dar care acum erau plini de ură, de dorința de răzbunare... erau plini de tine, de celălalt tine...

Te ridici și țipi din nou; de data aceasta înțeleg perfect, instinctiv îmi arunc privirea în jos și văd lângă mine, o cutiuță... știam ce este în ea, dar îmi doream să nu fie adevărat, apoi văd o fată simplă, cu ochii negrii complet, o săruți după care mă ceri în schimb... Mă simt amețită, mă ridic și realizez că sunt vie din nou... Iar tu, tu ai sărutat un demon pentru mine, pentru viața mea... pentru ca noi să putem fi impreună din nou...

E ciudată moartea, e rece, e dură, e imposibilă și neiertătoare... cu toate acestea eu am fost iertată... de moarte, de tine, de mine...

sâmbătă, 13 august 2011

Societate...

                  De când m-am născut, mi-am dorit un loc lipsit de societate, pot spune chiar de civilizație, pentru că sunt de părere că „necivilizația” asta  este mult mai civilizată... Nu știu dacă mă înțelegeți... de exemplu jungla, mulți o folosesc ca un „model” de dezordine, ei bine mie mi se pare cel mai bun exemplu pentru... ordine. Exact!! Ei au regulile lor și le respectă, nu ca noi...
                  Din păcate visez degeaba la corectitudine și la ceva fără societate... și astăzi o tanti foarte drăguță, mi-a zâmbit sau pot spune chiar că a râs deși nu din răutate, când i-am zis că eu caut... dreptate. Și a început să îmi înșiruiască o o grămadă de exemple pățite chiar de ea și familia ei... chestii care trebuie să recunosc că m-au înmuiat, pentru că o văd mereu cu zâmbetul pe buze și mi-e foarte dragă, și de mică am simțit-o ca pe o persoană apropiată și de câte ori ne vedeam, mă trata ca și pe copilul ei... Oricum... ideea e că tata fiind lângă, de fapt eram mai mulți, era și soțul dânsei care și el îmi explica..., copiii, dar mă opresc la tata... care înfuleca de cuzor lăsându-mi impresia că nu va face deloc parte la discuție, ca apoi să se uite la mine și să îmi zică relaxat, „și eu am căutat dreptatea și mi-am irosit jumate din viață crezând că o pot găsi și degeaba...”, apoi am dat să mai zic ceva, dar parcă mi-a citit gândurile și mi-a răspuns direct „am încercat eu deja să schimb lumea, și nu am reușit, nu are rost să încerci.” Și cu asta m-a lăsat mască... Voi? Nu vreți un loc fără societate?

joi, 11 august 2011

Concurs Cherry Blossom

         Mi-a venit o idee super. Am văzut de curând că lumea blogger-ului este asaltată de tot felul concursuri, unele dintre ele chiar foarte interesante, dar majoritatea se axează pe voturi, iar eu nu am fost niciodată de acord cu asta... de ce se mai numește concurs dacă nu câștigă cel mai bun, creativ și original, ci persoana care strânge cele mai multe voturi, sau spus pe șleau, persoana cu cei mai mulți prieteni. Eu împreună cu Remus ne-am tot gândit la un asemenea concurs pentru pasionații de citit, și ne-am format în cap o idee, ca până la urmă, povestind cu unul dintre amicii noștrii care deține o librărie în Târgu-Mureș, ne-am gândit să punem pe picioare acest mic proiect de tip concurs. Amicul nostru dorește să rămână anonim, dar vreau să știți că el este „tipul cu sponsorizarea”, iar noi cu organizarea concursului și cam tot ce ține de el.
          Poate mulți vă veți întreba de ce se numește „Cherry Blossom”, și vă veți gândi că florile de cireș nu au nici o legătură directă cu pasionea noastră comună pentru citit... În primul rând, ideea s-a născut din plăcea mea de a citi la umbra acestor copaci, mă introduce într-o lume, unde simt că sunt doar eu, cartea și personajele mele, iar atunci când iau o pauză și privesc ce mă înconjoară, mă simt plină de energie... Cherry Blossom (Sakura în Jp.) sunt copacii de cireș japonezi, durata de viață a florilor este de trei zile, timp în care se sărbătorește Hanami (privitul florilor în Jp.);acești copaci nu au fructe doar flori și reprezintă viața de scurtă durată dar de o frumusețe rară, acestă trăsătură mi se pare una comună, o carte bună se termină repede, și abia asteptăm să mai găsim ceva interesant de citit, așa cum japonezii așteaptă următorul sezon când acești copaci vor înflori.
         Nu vreau să continui prin a spune legenda, deoarece mă aflu aici de a vă informa în legătură cu acest concurs... Vreau să menționez că durata concursului nu va fi una scurtă, mai exact 8 săptămâni, pentru ca fiecare dintre voi să aibă la dispoziție suficient timp pentru cerințe, fără a avea regrete și gânduri că dacă avea mai mult timp liber, poate reușea să facă articolul mai interesant, mai atractiv și cu mai multă inspirație; vă spun astea pentru că eu mereu m-am confruntat în concursuri cu astfel de probleme, și deși spuneam „vai dar sunt multe săptămâni” tot nu reușeam să fac ce mi-am propus.
         Voi crea o pagină separată unde voi da toate detaliile despre concurs, regulament și premii desigur, iar pentru cei care sunt nerăbdători și vor să știe de pe acum tema concursului, perioada de desfășurare a acestuia sau pur și simplu sunt siguri că vor să participe, îi rog să îmi dea un email pe „fataroacketz@yahoo.com” sau „sakura_ai.alexa@yahoo.ro cu numele, link-ul blogului(dacă aveți), în care să menționați că doriți să participați la concurs, sau că doriți doar să aflați mai multe detalii. Aștept mail-urile voastre, vă voi răspunde la ele cât de rapid pot și de asemenea vă voi anunța când voi posta pagina dedicată doar concursului, unde veți afla detaliile complete.
Click aici pentru pagina oficială a concursului „Cherry Blossom”.

luni, 8 august 2011

Azi vreau...

Azi vreau să vă explic ce înseamnă fericirea, azi vreau să vă spun că trebuie să suferiți mult, ca să puteți fi fericiți, și nu cred că anii suferinței contează, ci intensitatea ei... Azi vreau să uit de mine, să mă ascund în cochilia mea perfectă și să aștept un miracol, și miracolul acela să fie un fluturaș verde care să se transforme în trei persoane odată, care să vină să mă aline... să mă adoarmă spunându-mi că totul este bine... dar asta nu se întâmplă, așa că... azi vreau să trăiesc în afara vieții, azi vreau să fumez o țigară și să cred că sunt doar o fantomă cu vicii și principii, azi vreau să plâng, da!! să plâng fără să dau explicații nimănui, azi vreau să te iubesc, azi vreau să ucid, să ucid fericirea și speranța, azi vreau să fiu o carte plină de secrete, azi vreau să pot urî viața... azi vreau să fiu un copil trist, azi vreau să fiu vântul care îți ascultă gândurile, azi voi fi pierdută în traficul vieții și tot azi Spiderman mă va salva... Azi fug departe... în brațele tale, si mă opresc acolo, azi vreau o mamă, dar sunt fericită că te am pe tine, azi îmi vreau tatăl pe care îl știu, înapoi... Azi, doar te vreau. Atât!!

sâmbătă, 6 august 2011

無題... Untitled

             Am ajuns ziua în care majoritatea vor să fie altcineva decat îs, în loc să își caute identitatea... Știți ce? Eu mi-am căutat-o, poate nu am găsit exact ce îmi doream, sau nu sunt așa cum visam cândva că voi fi „când voi crește mare”, dar știți ce? Așa sunt eu, cu defecte, cu chestii bune, fără mamă și fără copilărie, ironică, uitucă și împiedicată, supărăcioasă și sensibilă... deșteaptă dar încăpățânată... rece dar atât de drăgăstoasă... Poate nu am cele mai superbe trăsături, poate sunt cam corcită ca să aparțin exact unei anumite „rase”:)), poate am ochii altfel decât voi, poate că atunci când râd nu pot coborî scările, poate deși am năsuc mic, mie mi se pare mai altfel, pentru că de fapt e altfel, dar nu scrie nicăieri că altfel e ceva rău... Cu toate aceste „poate” și fuga de o anumită parte din identitatea mea, am remarcat că sunt mai presus decât mulți... doar pentru simplul fapt că mă accept așa cum sunt, diferită dar măcar originală. Acum, sunt mândră de acea parte din mine, de care m-am ferit mult timp, care mi se părea misterioasă când o vedeam la altcineva, dar acum mă gândesc... la mine de ce să nu fie? Și este... știu, nu mulți înteleg ce vorbesc eu aici, nu încă, dar cei care știu poate vor aprecia curajul meu, de a scoate la lumină o parte din mine care o țineam ascunsă, cu care mă mândream doar mie... Mie și atât. Ei bine, acum sunt mândră de mine... Cherry blossom and love... simt că mă reprezintă...



                                                                                                                                                                                             Sakura-Ai Alexandrina