BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

sâmbătă, 25 iunie 2011

Noapte.

              Iartă-mă că te fac atât să suferi; că uneori sunt prea răsfățată și nu realizez că tu ești diferit... nu vrei să mă judeci, nu mă critici, iar eu reușesc să te necăjesc... Știu că trece, la fel ca și în seara asta, știu că tu uiți... dar eu... eu mă simt de parcă am făcut ceva grotesc. Nu vreau să te mai necăjesc, nu vreau ca apoi să stau în sinea mea supărată că sunt incapabilă să te prețuiesc pe cât meriți... Știu că uneori sunt atât de prinsă în ceea ce fac, încât nu îmi dau seama că ai nevoie de atenție exact atunci... minuțelele care trec până să îmi dau seama îmi arată unde greșesc... nu am spus nimic niciodată, la fel nici tu, dar asta nu înseamnă că nu știu... Sunt o copil răsfățată uneori, agitată și toantă, dar știi bine că te iubesc...

     Acum că mi-am exprimat sincera părere de rău, deși nu sunt genul care să își ceară scuze, pentru că sunt de părere că degeaba îi ceri scuze omului dupa ce îl omori... oricum, vreau să trecem la chestii mai vesele?... După orice ceartă, vine o împăcare, aceasta nu a fost o ceartă, dar totuși merită o astfel de împăcare...


               Nu-mi pasă.

        Nu-mi pasă de oamenii din acest oraş. Nu-mi pasă de vecina turtită pe trecerea de pietoni, nu-mi mai pasă... De când te am pe tine, privesc totul de la alt nivel; recunosc înainte nu priveam deloc, dar acum... Stau lipită de geam şi privesc de sus, acelaşi furnicar uman... de ieri. În timp ce îţi simt buzele calde din nou pe umerii  mei, gândurile mele trec de la monitorizarea populaţiei, la tine. Doar la tine. Privirea aceea inocentă transformându-se într-una cu adevărat pătrunzătoare, simţurile accentuându-se brusc, iar respiratia sacadată mă excită. Îţi privesc abdomenul încordat din alt punct... îl ating cu mâinile şi îi simt contracţiile, odată cu mişcările tale şi gemetele mele... Totul trebuie să se întâmple mult prea silențios decât suntem obișnuiți, dar riscul este excitant nu? Riscul că poate totuși ne prinde, zâmbetele de după și ochii tăi reci brusc ieșind de după mască și devenind calzi și inocenți exact ca atunci când momentul se apropie... 

Mă simt cea mai fericită, și nu sunt vorbe în vânt și nici influențată de ceva anume... pur și simplu așa este... ador cum mereu îmi porți de grijă, cum te joci cu mine, glumele tale și cum mereu mă faci să râd... mă iubești și ești preocupat de mine... niciodată nu mi-ai dat impresia că îți faci griji pentru mine, nu direct... dar mi-am dat seama dintr-o chestie măruntă, și atunci chiar dacă mai certat, eu eram fericită, pentru că am realizat cât de mult îți pasă... Haide să transformăm noaptea asta rece într-una caldă... E o poveste care nu vreau să se termine niciodată... Te iubesc.

luni, 20 iunie 2011

Porn? Erotic?

               Prima dimineaţă în casa noastră.

          Primul duş aici... Picăturile de apă se simt diferit, fiecare strop de apă îmi străbate trupul cu repeziciune... Mă predau simţirii, îmi las mâinile să-mi atingă sânii în cădere, apoi îmi transpun simţurile în apa care îmi loveşte trupul; umerii se relaxează şi fiecare părticică din mine trăieşte la maxim senzaţia. Nu ştiu cât timp a trecut, ştiu doar că îmi doresc cu nerăbdare să te ating, să îmi aminteşti că eşti real.
          Intru dezbrăcată în cameră, iar ochii tai îmi urmăresc trupul cum se unduieşte pe ritmul privirii tale...; încep să mă îmbrac, ca şi cum tu ai fi doar un privitor al unui exponat dintr-un muzeu de ceară, boxerii îmi acoperă doar jumătate din ceea ce tu numeşti frumuseţe naturală, astfel partea incitantă pentru tine rămâne vizibilă... port jartierul îmi dă o notă perversă, iar picioarele se simt sexy in el... sutienul balconette îmi completează misterul, iar tocurile mă vor obliga să paşesc feminin, ca o felină. Mă opresc la fereastră, privesc noua curte în timp ce îmi simt sânii lipiţi de geamul rece, buzele tale îmi ating gâtul în timp ce măinile tale, îmi desenează conturul trupului. Bătăile inimii mi se accentuează apoi îmi vad sutienul lângă picioare... Mă întorc dintr-o dată şi îţi simt respiraţia sacadată şi privirea nerăbdătoare... înfometată chiar. Îmi atingi sânii fără să îţi schimbi privirea, şoptindu-mi cât de mult îţi plac; îţi simt membrul excitat şi zâmbesc pervers... sentimentele zvâcnesc în noi, iar dorinţa  nu ne dă pace; "hai să ne-o tragem în noua noastră casă!!" Mă întorc din nou cu faţa spre geam şi trăiesc fiecare atingere pe care mi-o oferi; simt cum degetele tale îmi împing boxerii şi rămân doar în pantofi... În clipa următoare te simt în mine, îţi simt pielea fină lipită de spatele meu, iar mâinile conturându-mi în continuare corpul...
       
         Pierd noţiunea timpului, dar ador să stau întinsă pe jos, şi acum să fiu eu cea care te răsfaţă... Îţi privesc ochii şi zăresc bucurie... apoi îmi dau seama că îmi vorbeşti... Nu aud, dar simt, simt tot ce vrei să îmi spui, simt cum dragostea, noua locuinţă şi "prima partidă în prima casă" este o bucurie pentru amândoi... e ceva ce am realizat împreună...



P.S. M-am gândit că fotografia aceasta se potriveşte mai bine... Am blurat-o pentru că nu e un site porno şi nici eu nu sunt exponat porno :)) Este fotografia mea personală, aşa că nu o salvaţi sau postaţi în alte părţi fără ştirea şi acordul meu!! 

sâmbătă, 18 iunie 2011

Temeri part I


             Mereu mi-a fost frică de moarte. Nu de moartea mea, ci de a celor apropiaţi. Deci mi-a fost frică de durerea ce mi-o poate provoca moartea... Jumătate din oameni spun:"Mi-aş da viaţa pentru x şi y", iar cealaltă jumătate:"Cât de curajoşi sunt cei care pot face aşa ceva"... Stop! Eu zic că asta e pur egoism, şi o ştiu pentru că şi eu o simt... De ce să nu facem schimb atunci când ne moare soţul, tatăl,... ca să sufere ei şi să scapăm noi de suferinţă? Acum înţelege-ţi de ce spun că e egoism? Dacă mă contrazice-ţi înseamnă că nu aţi cunoscut faţa profundă a... actului. Revenind la poveste... moartea, da este ceva firesc, natural. Am văzut destule morţi "în direct" ca să pot ajunge să spun că este ceva prin care odată toţi vom trece... Unele m-au marcat, la altele am zis: poate e mai bine aşa, dar niciodata nu m-am gândit cum aş reacţiona dacă acolo ar fi cineva la care ţin mult...până acum ceva timp...
              Acum am coşmaruri cu astfel de imagini, în stare de somnolenţă sau trează, coşmaruri care au ajuns într-un punct critic în care eu simt nevoia să iau atitudine... Şi asta înseamnă că e grav. Foarte grav.


vineri, 17 iunie 2011

God?

               Mă privesc în oglindă. Nu sunt singură. Sunt înconjurată de fluturi; fluturii iubesc scorpiile, iar scorpiile au nevoie de dragoste adevărată. Îmi privesc sufletul sfâşiat de atâtea persoane şi reparat doar de una. E acelaşi suflet pe care l-am chinuit până te-am întâlnit; un suflet înconjurat de buclele perfecte ale timpului prezent. Oamenii se nasc inocenţi apoi devin haini, dar înăuntrul meu devine tot mai inocent cu fiecare zi petrecută alături de tine... Nu îmi doresc decât nopţi senine cu lună plină, undeva sus de unde noi doi, fumând, putem analiza muşuroaiele de oameni, un dute-vino obositor. Prind o "furnică" în mână, apoi realizez că ţin în palmele mele ceva mai mult decât material... ţin în mână un destin şi cel mai important este ca eu voi putea alege cursul destinului... Voi fi Dumnezeu pentru o secundă, ceva modest în comparaţie cu medicii care fac concurenţă cu însuşi Dumnezeu în fiecare zi... Voi fi bună, voi lăsa destinul să îşi urmeze cursul firesc, iar visele le voi îndeplini dupa puţin efort depus de visător... God? Neah. It`s just Castiel.



Yesterday
I was the Dreamweaver
But now I'm reborn
I was the Walrus
But now I'm John!!

Frumuseţe

                Nu am să încep spunând că toţi suntem frumoşi pentru că scopul acestei înscrieri nu este să cresc stima de sine a nimănui şi nici să fiu oaia roz a grupului... fie vorba între noi mereu am fost oaia rebelă, asta ca să nu zic neagră... Anyway... De când eram micuţă eram comparată cu o păpuşă, eram trasă de obraji în stânga şi în dreapta, şi eram întotdeauna în centrul atenţiei, deşi am urât asta, cred că acuma înţeleg rădăcinile acestei mici dezgustări pentru atenţia aceea exagerată. Vreau să spun că mereu am fost considerată un copil, fetiţa, fată apoi adolescentă frumoasă; nu vreau să spun că mă deranjează într-un fel asta, aş fi ipocrită să afirm aşa ceva, revolta mea este pentru că totul se rezumă la aspectul fizic... Ştiu că nu poţi minţi spunând că aspectul fizic nu contează, pentru că acest ambalaj, fie că ne place sau nu, este cartea de vizită spre cel pe care îl vedem pentru prima oara; dar mai mult mă deranjează faptul că odată ce trecem peste fazele de aparenţe şi fizic... ne oprim. Da, ne oprim... nu pătrundem sufletul, nici mintea şi nici ideile sau concepţiile... rămânem la cât de bune sau sexy  suntem, asta depinde dacă cel care o spune este ţăran, cocalar sau un tip simplu dar interesant. Vreau să ne "luăm" după aspect, dar să nu ne rezumăm la el, vreau nu doar să ştim că aparenţele înseală ci şi să facem ceva în privinţa asta... Vreau ca toţi cei care îmi spun că sunt frumoasă, să imi cunoască şi alte părţi, poate la fel de importante ca şi acest ambalaj cu care ne lăudăm deseori. Întrebarea este alta... cine este vinovat pentru acest ambalaj? Cine ne-a obişnuit să nu trecem spre ceva mai complex şi frumos, şi să ne "împotmolim" aici? Poate că acest răspuns nu îl am, dar eu ştiu sigur ceva care este frumos cu adevărat şi nu are nevoie de a trece peste acest aspect... pentru că el reprezintă şi sufletul la fel de sincer cum îi este aspectul... la fel de pur... natura şi animalele... niciodata nu vor fi false, şi nu se vor da drept altceva decât sunt... Şi când te gandeşti că noi suntem animale sociale... Nu!! Eu aş zice că noi suntem "dublura" eşuată a animalelor care, şi ele, de fapt sunt sociabile.

luni, 13 iunie 2011

Începutul se apropie.

           Vreau să plec de aici. Acum!! Vreau să plec ca şi cum nimic de aici nu există, ca şi cum voi nu sunteţi reali, şi tot ce aş lăsa în urmă este doar praf... Vreau să uit de tine, da! de tine în special, să mă lipsesc de "alintările" tale care ma dor atat de mult; vreau să îţi demonstrez încă odata că pot trăi fără tine dar pe o perioadă mai lungă... se pare că injecţia de două luni jumătate nu ţi-a ajuns. Vom ţine legătura, dar la distanţă, eu într-o parte cu treburile mele, tu în cealaltă cu treaba ta; eu în continuare cu singura persoana care mă iubeşte... şi tu cu maicăta. Frumos. Demult mă pregătesc de plecare... Data trecută am plecat fără planuri, acum am multe, planuri care imediat se vor împlini. Nu mai ai mult timp la dispoziţie şi vei fi din nou singur, pardon cu mă-ta. Aud secundarul ceasului, ticăie enervant şi tare... Oare ce prevesteşte? Libertatea mea.

miercuri, 8 iunie 2011

Cu gândul departe

              Întotdeauna am ştiut că locul meu nu este aici... când spun aici, mă refer la România. Ştiu că mulţi veţi spune că ma prins flama emigraţiilor, sau că vreau să fiu la modă, sau că ţara asta este în criză... etc etc. Dar nu, nu despre asta e vorba. Simt că aparţin altei lumi, un alt fel de societate, o societate unde poţi fi anonimă, unde nimeni nu te cataloghează pentru nimic... Londra. În Londra m-am simţit ca o pisică sălbatică în junglă, nu ca un porc mistreţ la zoo... E capitala sufletelor libere, societatea unde tu alegi ceea ce vrei sa fi, singura ta preocupare este să îţi răspunzi întrebării "ce vrei sa fi?", pe când în România nu ajungi nici în vis la această întrebare... Aici nu prea ai obţiuni... oaie din turmă sau o ciudată... o rebela cu atitudine catalogată drept ciudată. Aici oamenii te injură dacă îi saluţi fiindcă i-ai confundat, acolo îţi zâmbesc şi îţi fac cu mâna deşi sunt conştienţi că nu te vor vedea a doua oară.
              Îmi place accentul sofisticat, pub-urile, muffins-urile, cupcake... China town, si Tamisa. Ador leul de pe Trafalgar Square, subways, underground, walkers, noodles, reclamele Coca-Cola, TDK şi Sanyo parcă aruncate pe un "colţ de cladire" şi pe Anteros privindu-le din Piccadilly Circus... Pur şi simplu iubesc Londra, aştept cu nerabdare să o revad luna aceasta, urmatoarea... tot timpul. Aştept ziua în care mă voi trezi dimineaţa langă un somnoros ciufulit, şi când voi privi pe geam sa văd Hide Park sau Saint James Park... Ah!! E superbă Londra!! Vizitaţi-o, e un ordin!!

sâmbătă, 4 iunie 2011

Vienna





Slow down you crazy child
You're so ambitious for a juvenile
But then if you're so smart tell me why
Are you still so afraid?
Where's the fire, what's the hurry about?
You better cool it off before you burn it out
You got so much to do and only
So many hours in a day

But you know that when the truth is told
That you can get what you want
Or you can just get old
You're gonna kick off before you even get halfway through
When will you realize...Vienna waits for you

Slow down you're doing fine
You can't be everything you want to be
Before your time
Although it's so romantic on the borderline tonight (tonight)
Too bad but it's the life you lead
You're so ahead of yourself
That you forgot what you need
Though you can see when you're wrong
You know you can't always see when you're right(you're right)

You got your passion you got your pride
But don't you know that only fools are satisfied?
Dream on but don't imagine they'll all come true
When will you realize
Vienna waits for you

Slow down you crazy child
Take the phone off the hook and disappear for a while
It's alright you can afford to lose a day or two
When will you realize...
Vienna waits for you.

And you know that when the truth is told
That you can get what you want
Or you can just get old
You're gonna kick off before you even get halfway through

Why don't you realize...Vienna waits for you
When will you realize...Vienna waits for you