Acum că mi-am exprimat sincera părere de rău, deși nu sunt genul care să își ceară scuze, pentru că sunt de părere că degeaba îi ceri scuze omului dupa ce îl omori... oricum, vreau să trecem la chestii mai vesele?... După orice ceartă, vine o împăcare, aceasta nu a fost o ceartă, dar totuși merită o astfel de împăcare...
Nu-mi pasă.
Nu-mi pasă de oamenii din acest oraş. Nu-mi pasă de vecina turtită pe trecerea de pietoni, nu-mi mai pasă... De când te am pe tine, privesc totul de la alt nivel; recunosc înainte nu priveam deloc, dar acum... Stau lipită de geam şi privesc de sus, acelaşi furnicar uman... de ieri. În timp ce îţi simt buzele calde din nou pe umerii mei, gândurile mele trec de la monitorizarea populaţiei, la tine. Doar la tine. Privirea aceea inocentă transformându-se într-una cu adevărat pătrunzătoare, simţurile accentuându-se brusc, iar respiratia sacadată mă excită. Îţi privesc abdomenul încordat din alt punct... îl ating cu mâinile şi îi simt contracţiile, odată cu mişcările tale şi gemetele mele... Totul trebuie să se întâmple mult prea silențios decât suntem obișnuiți, dar riscul este excitant nu? Riscul că poate totuși ne prinde, zâmbetele de după și ochii tăi reci brusc ieșind de după mască și devenind calzi și inocenți exact ca atunci când momentul se apropie...
Mă simt cea mai fericită, și nu sunt vorbe în vânt și nici influențată de ceva anume... pur și simplu așa este... ador cum mereu îmi porți de grijă, cum te joci cu mine, glumele tale și cum mereu mă faci să râd... mă iubești și ești preocupat de mine... niciodată nu mi-ai dat impresia că îți faci griji pentru mine, nu direct... dar mi-am dat seama dintr-o chestie măruntă, și atunci chiar dacă mai certat, eu eram fericită, pentru că am realizat cât de mult îți pasă... Haide să transformăm noaptea asta rece într-una caldă... E o poveste care nu vreau să se termine niciodată... Te iubesc.