BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

marți, 19 aprilie 2011

Monolog

Stau complet relaxata si impacata cu mine insumi… Intunericul e deplin… Am incercat sa privesc si acum doresc sa simt obiectele din jur, sa percep opinia lor despre mine. Oare cum m-as privi in locul lor? Ce-ar fi sa poti intreba un creion: “Iti place cu cata delicatete te ascut?”, “cu cata dragoste te tin in mana?”, iar el sa raspunda: “Nu asta conteaza, ci cum ma folosesti.” Ce-ar fi sa poti dialoga cu zilele surori si sa le intrebi : “Voi ce faceti?”, iar in ureche sa prinzi un murmur: “Ce faci tu cu noi?… noi venim si plecam, dar tu oare ne-ai aflat adevarata valoare?”.Murmurul continua, dar nu reusesc sa inteleg decat o fraza: “Fiecare lucru are valoarea lui, dar trebuie sa o sesizezi, sa o poti asimila, sa o reversi si asupra celorlalti.”Percep fizic nedumerirea, apoi inteleg ca eu caut, dar nu stiu prea bine ce, ca vreau sa posed, dar nu stiu sa folosesc, ca vreau sa ofer, dar nu stiu cum…Gandurile se razvratesc, se lupta pentru suprematie, se ordoneaza, apoi devin haotice. Sunt un spectator detasat ce priveste lupta din pura curiozitate, apoi plictisit, imi intorc privirile.Zgomotul se indeparteaza si calmul, daca, pot numi asa pacea interioara profunda, pune stapanire pe mine.Privesc din nou in jur si abia acum vad ca totul a revenit la normal …

12 comentarii:

  1. cat de frumos acest monolog..:) Si eu mi-am dorit sa pun multe intrebari de genu:-s..dar a fost inzadar::(

    RăspundețiȘtergere
  2. :P Incearca sa te detasezi de lumea asta, sa privesti de sus lucrurile, si atunci sigur vei reusi.:P

    RăspundețiȘtergere
  3. Interesant. Imi place :) continua sa scrii ca o faci bine, te pricepi .

    RăspundețiȘtergere
  4. Of... credeam ca mi-ai dat si mie un compliment:-<:))

    RăspundețiȘtergere
  5. esti o fiinta profunda...imi place mult ceea ce ai scris mai sus si asta poate pentru ca ma regasesc in monologul tau, in clipa asta chiar raspund la intrebarea din contextul: "Ce-ar fi sa poti dialoga cu zilele surori si sa le intrebi : “... iar in ureche sa prinzi un murmur: “Ce faci tu cu noi?… noi venim si plecam, dar tu oare ne-ai aflat adevarata valoare?”. :)
    imi place cum privesti lucrurile si imi place sa te urmaresc...continua sa scrii!

    RăspundețiȘtergere
  6. Hei Ada>:D< Se pare ca ne "intalnim" again.:* Mersi pentru incurajare, si daca vrei poti da raspunsul la intrebari aici, sa vedem ce iasa:D

    RăspundețiȘtergere