rad in intuneric, sa se faca soare...

          Se apropie amurgul. E aceea parte a zilei in care pot avea doua stari...fericita pentru ca pot simti amurgul, si trista ca imi prevesteste ceva...sfarsitul unei zile. Stau sprijinita de geam... poate nu voi cadea... si zambesc, ar trebui sa rad, asa cum zice titlul si ...inca cineva, dar eu doar zambesc. Ii zambesc Soarelui, si lui Sirius, frunzelor ca imi indica o directie, si norilor care ma lasa mereu sa-i privesc, fara sa se simta ca le fur intimitatea... As vrea sa fiu un nor, sa privesc totul in acelasi timp, sau un vultur, sa simt libertatea de miscare, vantul, zborul,... chiar si o pisica salbatica si smechera...poate asta ma caracterizeaza mai mult. Cum ar fi sa-mi doresc sa fiu... doar eu? Da. Sa fiu eu.  Mereu ne dorim sa fim altcineva decat suntem, altcumva si altceva... Eu imi doresc sa fiu ceea ce sunt... Asta imi aminteste de o vorba incalcita, cu doua taisuri si totusi inteleapta... "Fericirea este sa-ti doresti ceea ce ai, nu sa ai ceea ce-ti doresti". Nu fac decat sa urmez exemplul, dorindu-mi sa fiu ceea ce sunt... poate voi reusi atinge asa fericirea. Fiecare ramane prizonierul propriului vis, mi sa spus; dar noi? noi avem acelasi vis, suntem protagonistii aceluias vis, ii putem da o forma, il putem remodela si atunci cand va fi perfect, il cream...
          Si da. Toate au ajuns in raiul ingerilor, eu am ramas in infernul demonilor... inca sunt cea care amesteca smoala in cazanele uriase din iad...iar tu? Tu esti visul din zori...