BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

duminică, 9 octombrie 2011

♥ Nameless, Endless 愛してる ♥

Un oraș gri, trist, cu oameni fără suflete... cu oameni doar raționali care vor să pună stăpânire pe tine și rațiunea ta. Cu oameni care îți fură visele și care îți introduc logica în simțiri; cu ploi străine pentru o fata care este din orașul ploii; Cu străzi mirosind a mâncare, cu apartamente goale și parcări pline. Au pus stăpânire pe mine, am devenit imună la ploaie, la soare, la... semne. Ce mă amuza, mă rănește, ce mă facea să devin ironică, mă rănește, ce mă bucura, mă rănește... Aici oamenii trag perdelele când plouă, la noi se danseaza în ploaie... aici străzile sunt pustii când plouă, singure și triste. Plâng. La noi ele se bucură, ne îmbrățișează, ne râd și se bucură. Ne iubesc. Eu și trei curci... atat e pe drum prin ploaie...

Amurg trecut. Câinii latră din depărtare, aerul înțepător îmi penetrează nările, iar mirosul de iarnă ma învăluie. Lipsește zăpada... a nu, e toamnă. Lipsește șemineul pornit, geamul imens, perdeaua roșie vaporoasă și ingredientul principal... dar nu-l voi dezvălui. Acum mă plimb prin jungla urbană. Mă visez în altă parte. Trec pe lângă un cerșetor care e umil doar din priviri, îi dau croasantul și țigara,... îmi păstrez băutura, nu mă opresc. Băiatul cu ochii triști îmi spune sincer... ”Vino să fim triști împreună...” ”Nu, dar hai să fumăm o țigară împreună.” Îmi aprind țigara. Suspin. Îi aprind țigara. Plâng. ”Nu știam că fetele cu ochii mari pot plânge.” ”Pot,... în ochii mei se adună mai multe lacrimi.” Trag aer de iarnă iar. Da!, e de iarnă... și lipsește ninsoarea, dar nu ea este ingredientul misterios...îmi las țigările și sticla și îi spun că plec... mă așteaptă supărarea. Ia sticla în mână și îmi zice... ”Nu vreau să fiu patetic dar beau, beau de la tine e bună... și ea ma părăsit...”

”Ciudat, eu beau fiindcă am părăsit...”

”Patetic? E un cuvânt pe care îl folosim toți cu același înțeles pe care îl folosești și tu acum... un cuvânt pe care eu îl folosesc mai mult decât oricine altcineva... un cuvânt pe care dicționarul ni-l prezintă altfel. M-am întors și am pășit... patetic în dex este plin de patos am șoptit.

”Hei! Așteaptă, numele meu este...”
”Sunt beată. Nu vreau să îl știu.”
”Ești... asiatică?”
”Ești rasist?”
”Sunt... ă, mnu, ă, sunt...”
”Da. Noapte bună.” Și am plecat; simțeam cum privirea lui tristă mă urmărește. Nu m-am întors, nu aveam de ce... eram destul de beată încât să știu că trebuie să plec... acasă mă aștepta tristețea... și nu e bine să faci o tristețe să te aștepte...

2 comentarii: