BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

sâmbătă, 18 iunie 2011

Temeri part I


             Mereu mi-a fost frică de moarte. Nu de moartea mea, ci de a celor apropiaţi. Deci mi-a fost frică de durerea ce mi-o poate provoca moartea... Jumătate din oameni spun:"Mi-aş da viaţa pentru x şi y", iar cealaltă jumătate:"Cât de curajoşi sunt cei care pot face aşa ceva"... Stop! Eu zic că asta e pur egoism, şi o ştiu pentru că şi eu o simt... De ce să nu facem schimb atunci când ne moare soţul, tatăl,... ca să sufere ei şi să scapăm noi de suferinţă? Acum înţelege-ţi de ce spun că e egoism? Dacă mă contrazice-ţi înseamnă că nu aţi cunoscut faţa profundă a... actului. Revenind la poveste... moartea, da este ceva firesc, natural. Am văzut destule morţi "în direct" ca să pot ajunge să spun că este ceva prin care odată toţi vom trece... Unele m-au marcat, la altele am zis: poate e mai bine aşa, dar niciodata nu m-am gândit cum aş reacţiona dacă acolo ar fi cineva la care ţin mult...până acum ceva timp...
              Acum am coşmaruri cu astfel de imagini, în stare de somnolenţă sau trează, coşmaruri care au ajuns într-un punct critic în care eu simt nevoia să iau atitudine... Şi asta înseamnă că e grav. Foarte grav.


7 comentarii:

  1. Si aici sunt de acrod cu tine.
    Mie mereu mi-a fost frica in fapt de moartea mea, dar pentru ca ma tem de suferinta parintilor mei. De oricate ori aveam stari de alea de iti vine sa te omori, imi ziceam ca ok ma omor, ce mare scofala, dar apoi imi imagineam durerea familiei. Fiindca in fond fara copilul lor, parintii mei ar fi nimic, ar fi distrusi, asta e adevarul.
    Si da e egoism. Iti dai viata ta in locul iubitei, ca apoi ce? Sa moara in durere, sa o copleseasca suferinta? Eventual sa comita ceva de neiertat si sa se sinucida, sa poarte un asemenea pacat si o asemenea karma asupra ei numai din vina ta, ca tu ai facut pe eroul fara sa te gandesti la consecintele de viitor?
    E enervant ca ideea asta e indusa in toate telenovelele si filmele proaste, iar lumea o preia.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sinucidere:)) Brrr, morti violente printre care si sinuciderile, lasa spiritul in confuzie, ca si cum crede ca inca traieste si repeta un tipar la nesfarsit... isi repeta sinuciderea la nesfarsit si suferinta... Oribil.

    RăspundețiȘtergere
  3. fiecare poate avea dreptate in felul sau atunci cand vine vorba a iti da viata pentru cineva, chiar si atunci cand acel cineva nu ar face acelas lucru pentru tine...
    dar cati dintre voi si`ar da sufletul pentru cineva, nu viata... sufletul!
    cunosc pe cineva care colecteaza suflete... :|

    melodia este... thumbs up

    RăspundețiȘtergere
  4. ahh. si mie mi-e frica de moartea altora. nu am trait asta pana acum, si nici nu vreau. de a mea sincer nu imi e frica, poate doar de ce vor simti cei apropiati dupa ce ma voi stinge. pana la urma orice om trebuie sa moara, dar eu as vrea sa ii pastrez pe cei dragi vesnic langa mine:(....

    RăspundețiȘtergere
  5. Stiu ca nu are nici o legatura dar mi-am adus aminte ce mi-a zis tata... ca de morti nu trebuie niciodata sa imi fie frica, de ce vii trebuie sa imi fie... Anyway... ceea ce ai zis tu e adevarat... nici mie nu mi-e frica de moartea mea, dar eu am fost obisnuita sa vad morti, cadavre, accidente mortale si cam tot ce tine de moarte:))

    RăspundețiȘtergere
  6. Mulţi ştiu ce spui tu aici ,dar puţini înţeleg .Când ajungi să pierzi persoane pe care le iubeşti enorm ,ajungi să-ţi fie frică de moarte .Doare să stai lângă o persoană ,iar apoi să te lase singur. Brusc .Trebuie doar să ştim cum să trecem peste şi să privim înainte. Chiar dacă e greu .

    RăspundețiȘtergere
  7. Si din asta inteleg, ca tu ai pierdut pe cineva...

    RăspundețiȘtergere