Mică adiere de singurătate

            Ai plecat.

    Știu, ai plecat până acasă pentru câteva zile doar... și știu că ai plecat puțin trist deși nu mi-ai arătat; la fel cum mie îmi venea să plâng dar m-am abținut pentru a nu te face să fi mai trist de atât. Chiar acum aș fugi până în stație după tine, să-ți mai dau o pupă, dar poate te-aș întrista și mai tare, pentru o a doua despărțire. Așa că aștept, mă pun în patul în care ai dormit atâta vreme, mă întind și incă îți simt mirosul trupului..., mă ridic și mă uit la patul aranjat... parcă te văd cum stai întins... glumind, citind, sau nervos că nu ai primit o pasă... :)) Dar știi ce? De ce atâta tristețe când drumul care îl faci până acolo este pentru o bucurie... Sunt puțin tristă, dar câteva zile trec repede și nu aș simți bucuria de pe urmă dacă acum nu aș fi tristă... Nu mai încape decât loc pentru asta: ”Și eu te iubesc!!”. Punct.