Pășesc mărunt și rapid. Privirea timidă și firavă mi-e plecată în pământ. Dau dovadă de pricepere și feminitate atunci când îmi continui mersul rapid dar sigur, privirea îmi este încă în pământ, iar acest fapt emană delicatețe și eleganță. Sunt o fată a artei, nu sunt curtezană, dar nici soție. Abilitățile mele sunt cele de vânzare, nu corpul. Vă creez o lume perfectă, secretă... o lume a frumuseții.
Vreau să sparg mitul, vreau să știu dacă am ajuns să fiu una adevărată... o adevărată... dar nu vă spun ce. Vreau să văd, dacă dintr-o singură privire pot opri un bărbat... Apoi te-am oprit. Mi-am păstrat pielea albă și buzele roșii... dar ochii, ochii încă îmi sunt albaștrii, iar misterul încă persistă... iar acum, tu ești singurul pe care îl răsplătesc în timpul ceremoniei ceaiului, doar ție îți arat mai mult decât altora, pentru tine uit de cultura care îmi spune despre promovarea lipsei nudității...
Te opresc din nou, pentru tine îmi voi pune din nou kimono-ul, pentru tine îmi voi lega obi-ul și doar pentru tine voi redeveni geisha...