BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

joi, 28 aprilie 2011

Criminala

              O rochie mulata neagra, sexy chiar, parul blond-roscat (nu, nu sunt eu), ascuns sub o peruca neagra si niste cizme negre overknees... Ati spune ca e o tipa buna, care se indreapta spre o intalnire mai indrazneata, asta daca nu ar fi in miezul noptii si nu ar avea in plan o crima. Ajunge in casa cu pricina, isi arunca peruca pe jos, se dezbraca pana la lenjerie si se intinde pe pat linistita asteptand...
             Va ucide indiferenta din privirea ta, teama din gandurile tale si raceala din mintea ta.

             Va fi criminala secolului, va putea ingropa minciuna, va incinera infidelitatea si va distruge monotonia; va alunga despartirile si nu vor mai exista secrete intre parteneri... Va reinventa relatia perfecta, armonia intre iubiri si echilibrul intre dragoste si sex. Nu stiu cum o va chema pe gagica asta, dar va exista...
           
             Tigara e pe aproape terminata; la fel si crimele comise... Nu se va chinui sa distruga cadavrele... este o motivatie buna pentru cei raniti in dragoste, o motivatie care ii va forta sa o ia de la capat ori de cate ori va fi nevoie...

miercuri, 27 aprilie 2011

I`m a bitch?!?!



primavara adevarata

Sunt piesa ta de muzeu.
Sunt cea pe care in fiecare dimineata te enervezi, pentru ca te trezeste prea repede...
Sunt "dragobete siluete" care "baga nasu in fund la ete".(doar tu stii ce inseamna asta)
Sunt o fata care asteapta in fiecare seara ca mainile tale sa o mangaie si sa o adoarma
Sunt cea pe care mereu o trezesti dintr-un vis urat si ii spui:
"Dragobete trezeste-te, sunt aici langa tine"
 Suntem doi senili ce riscam prea mult cu "gemenii"
Sunt cea care priveste amurgul, gandindu-se la ochii tai
Sunt  fata care citeste carti, si te gaseste printre randuri...
Sunt cea care tanjeste dupa glumele tale
Astept cu nerabdare sa te joci cu mine si sa radem ca doi nebuni
Astept sa vi, sa ne bucuram de primavara...







luni, 25 aprilie 2011

Scrisoare pentru iubitul meu

             Dragul meu,

          Noaptea a fost grea aici fara tine. I-am avut pe astia neastamparati, dar tot imi lipsesti foarte mult. Be my, be my, be my little rock`n`roll queen..., You're the strawberry blonde and I'm the gray You're the light and I am the firefly. You're the star and I am black as sky. Tell me, yeah, sing your song for my lonely soul! Tell me (tell me) you sing your song for my lonely soul!... Imi amintesc cand imi cantai... nu ma pot hotari pe care il cantai mai des, si nici la care te uitai mai cu subinteles la mine. Tot ce imi amintesc ca ma imbratisai tare-tare si apoi ma pupaceai asa cum numa tu stii, apoi stateam linistita in bratele tale, tinand capul pe pieptul tau, iar in jurul meu, asezate delicat, erau mainile tale; apoi totul se impreuna dragut, picioarele ni se incalceau ca doi serpi si stateam asa minute intregi poate chiar ore, povestind, razand, suspinand si bucurandu-ne de momentele alea pline de pura magie si simplitate...
          Am un mic calendar, ala ce era pe perete cred ca il stii, e pe 2010 dar nu conteaza... am incercuit de ieri pana vineri datele si am inceput sa le tai cu un "x" cand trece ziua respectiva... cand intru in camera si il vad, numar inca odata cate zile sunt pana ne vedem(da stiu fac de parca mai e un an, nu 4 zile), suspin dar imi aud o voce in spate care ma conturba:"Haide copila ca nu is 4 ani, is 4 zile"(cred ca stii cine e:]]); raspund cu un "ce?" care vrea sa para indiferent si daca nu m-ar cunoaste, as spune ca l-am pacalit la cat de bine am jucat...:)) Ai fi mandru de mine.:D As mai avea o gramada sa scriu, dar prefer sa ti le spun botic-in-botic.>:D<



duminică, 24 aprilie 2011

Tablou de familie

           Un camp galben. Ba nu! Un camp verde cu papadii. 
Am ajuns aseara acasa, obosita, rupta, suparata si vesela, bine primita. Intrata pe poarta, parca uitasem de ce is aici si ma tot uitam in spate dupa... nu prea conteaza dupa ce. Tot ce vroiam era sa dorm, dar nu puteam; eram asaltata de caini, de cei vechi, trebuia sa ii impac pe cei noi cu gandul ca aici sunt musafiri, trebuia sa ii explic la tata de 100 de ori de unde ii am, cum am venit, de ce telefonul nu imi era deschis(desi stia ca se descarca), de ce remus nu a ramas, de ce-uri peste de ce-uri. Noaptea a trecut, cu chiu, cu vai, cainii sareau pe mine(ei aveau chef de joaca, pe tren au dormit ca sefii)... Tata avea regula scrisa bine in cap, la 5 le dau drumul in curte sa-si faca nevoile.
- Matza, trezeste-te Bubu nu face pipi.
- Cat e ceasu?
- 5
- Ok lasa-l afara ca face el, lasa-ma sa dorm.
Dupa o ora, cam asa.
- Haide si vezi ce are.
M-am ridicat din pat(dupa o ora), si din intamplare am trecut pe langa un ceas, am avut impresia ca o sa imi cada ochii din cap. Era 5 fara 5 minute.
- Tu vezi cat e ceasu?
- 5.
- Daca acuma e aproape 5, acum o ora cand m-ai trezit sa isi faca treburile cat era?
- Aproape 5.
Am lasat in spate raspunsul lui tata, si zambetul lui larg, pana si ideea ca el sa plimbat o ora aproape dupa fundul lor desi stia clar: cainii mei fac la 5 nu la 4. M-am plimbat prin curte(inca simteam ca ceva imi lipseste)...

- Vezi chestia aia alba de acolo?
- Nu.
- Uite acolo is stanga.
- Nu o vad.(eu ma uitam in dreapta)
- In stanga. Care ti stanga?
- Asta?
- Nu. Aia e dreapta. In stanga.
- Aaa, da uite-o. (Da era acolo, era atat de mare si alba incat si unul pe jumatatec chior o vedea).
- Te duci drept inainte, pana ii vezi detaliile galbene de pe ea, tine minte galbene, si vezi ca are si verzi. Acolo te opresti si o iei la dreapta(ma intreb oare subordonatii lui, inteleg mereu reperele astea complicate? Ca eu reusesc sa le inteleg abia cand ajung acolo... si imi dau seama ce a vrut sa zica); ai grija dreapta sa fie. Arata-mi mana dreapta... Asa.
- Este drum la dreapta?
- Nu. Mergi prin iarba, cobor delusorul, vezi sa nu te impiedici(ah, a zis ceva foarte important), si mergi tot inainte pe langa salcii. Dincolo de ele o sa vezi paradisul. Hai, vezi ca vin Bubu si Tina dupa tine, sa nu intre in apa ca imi murdaresc masina si ii ia mama lui proces verbal.
- E, da fix!

Mergeam pe drumul acela. Eram la Mures, raul Mures. Mergeam in cautarea paradisului, iar in minte imi formam monologul care "il voi scrie pe blog cand ajung acasa"...
Da. Recunosc am uitat mai mult de 90% din el... Sunt acasa si imi este ciuda ca nu mi-am luat laptopul cu mine si nu am scris acolo... Dar stiu cum am inceput... Stati asa... Un camp galben. Ba nu! Un camp verde cu papadii. Si da, am ajuns la destinatie si e un paradis. Am gasit un loc unde ne putem scalda, sta linistiti si sa facem tot ce ne trece prin cap, fara ca cineva sa ne intrerupa, sa ne vada sau sa ne deranjeze.

Am vrut sa fac o fotografie. Sa am un portret de familie(daca exista asa ceva); dar m-am uitat mai atenta si am observat ca lipseste cineva, apoi ca Tina nu vrea sa stea decat langa Cezar, ca Mara devine geloasa pe Tina, ca stie toata lumea, Cezar e doar al ei, ca Bubu, e el flacau frumos, dar Linda(o lady matura) doreste doar barbati educati si maturi, nu copii balosi care inca rod pantofii si nu raspund nici macar la comanda aport. M-am uitat si mai atenta si mi-am repetat ca nu are rost sa fac, lipseste cineva...

vineri, 22 aprilie 2011

Prostie reala vs prostie artificiala

Cum sa incerci sa fii tot mai destept documentandu-te, cand tot ce iti dai seama ca devi tot mai prost sau mai nedocumentat, cu cat te documentezi mai mult? Ideea asta mi-a venit in cap, tinand o mica discutie cu Tudor. Pe toti ne invata de cand suntem mici, ca trebuie sa invatam ca sa fim destepti, ca sa fim cineva, si pe parcurs ce invatam, ne dam seama ca stim tot mai putine. Uite de ce aia pe care noi ii numim prosti, ei se cred destepti pentru ca bagajul lor de cunostinte se rezuma la ceva mic, dintr-un tot mic, ei stiu tot, iar noi care tot adaugam cunostinte in cap, totul devine tot mai mare chiar daca si cunostintele sunt mai multe. Interesant nu? Incep sa imi dau seama ca asa e... Cu cat citesti mai mult, iti dai seama ca esti tot mai prost... Dar oare e bine sa nu citim deloc? Totusi aleg prima varianta... Voi ce credeti?

Love me



marți, 19 aprilie 2011

Noaptea placerilor, noaptea iubirii

Noaptea... e ceva pur, misterios si tot odata infricosator. Se spune ca frica de intuneric ne tine pe multi in viata... Intr-un fel sunt de acord cu asta, dar pe deoparte, de ce sa ratam ceva atat de frumos pentru o simpla frica?
Apas pe clanta usii, care acum o vad ca pe un portal spre viata ce ma asteapta afara. Te prind rapid de mana si te trag dupa mine. Rochita imi flutura de la adierea de afara, dar asta nu ma opreste din mersul meu alert spre nicaieri... si nu oricum ci cu tine. Ajunsi in locul meu secret pe care din totdeauna am vrut sa ti-l impartasesc, ma intind lejera pe iarba, asteptand poate sa te intinzi langa mine... dar nu o faci... In schimb, iti impreunezi mainile cu ale mele, te asezi peste mine, si ma faci sa te doresc printr-un simplu sarut, un sarut pasional. Te simt tot mai inflacarat si plin de dorinta, cu fiecare mangaiere timida si furisa pe care ti-o dau. Fara sa mai stam pe ganduri, ne aruncam intr-un joc patimas al dragostei, un joc care ne duce pe culmile placerii fizice dar si sentimentale. Ne lasam prada tot mai adanc in joc... mangaieri si atingeri interzise pana cand sprijinata de copac totul devine din nou normal si inocent... tu, luna, padurea, noaptea... poate chiar si eu... Si totusi nu imi pot scoate din minte imaginea ta, din momentele in care redevi tu...

Monolog

Stau complet relaxata si impacata cu mine insumi… Intunericul e deplin… Am incercat sa privesc si acum doresc sa simt obiectele din jur, sa percep opinia lor despre mine. Oare cum m-as privi in locul lor? Ce-ar fi sa poti intreba un creion: “Iti place cu cata delicatete te ascut?”, “cu cata dragoste te tin in mana?”, iar el sa raspunda: “Nu asta conteaza, ci cum ma folosesti.” Ce-ar fi sa poti dialoga cu zilele surori si sa le intrebi : “Voi ce faceti?”, iar in ureche sa prinzi un murmur: “Ce faci tu cu noi?… noi venim si plecam, dar tu oare ne-ai aflat adevarata valoare?”.Murmurul continua, dar nu reusesc sa inteleg decat o fraza: “Fiecare lucru are valoarea lui, dar trebuie sa o sesizezi, sa o poti asimila, sa o reversi si asupra celorlalti.”Percep fizic nedumerirea, apoi inteleg ca eu caut, dar nu stiu prea bine ce, ca vreau sa posed, dar nu stiu sa folosesc, ca vreau sa ofer, dar nu stiu cum…Gandurile se razvratesc, se lupta pentru suprematie, se ordoneaza, apoi devin haotice. Sunt un spectator detasat ce priveste lupta din pura curiozitate, apoi plictisit, imi intorc privirile.Zgomotul se indeparteaza si calmul, daca, pot numi asa pacea interioara profunda, pune stapanire pe mine.Privesc din nou in jur si abia acum vad ca totul a revenit la normal …

sâmbătă, 16 aprilie 2011

Scrisori catre Rita - Kaos Moon

              Scrisori catre Rita este un roman nou aparut, scris de un scriitor contemporan care si-a luat pseudonimul unei trupe canadiene <>, pentru a-si putea demonstra inca odata puterea de a scrie o proza dar de data aceasta sub anonimat pentru a fi luat in serios in tot acest demers. Scriitorul ne spune experientele prin care a trecut odata devenit cunoscut astfel aflam ca au fost oameni care au pariat pe varsta lui, pe locul unde locuieste si a statutului; ca a ajuns sa intalneasca persoane complet necunoscute care afirmau ca s-a inspirat din viata lor personala, in diferite scrieri, ceea ce mi se pare de-a dreptul penibil. Tot autorul ne mai spune ca anonimatul poate fi ceva bun: "pana la urma nu persoana mea era importanta ci personajele mele, povestile lor, traumele lor, slabiciunile, limitele si evadarile lor".
              Un alt pasaj ce mi-a atras atentia a fost putin generalizat despre orice carte, dar atat de adevarat...

"O carte, pana la urma, nu trebuie sa-ti spuna adevarul ci trebuie doar sa te faca sa crezi ca acesta exista. Iar pentru asta nu ai nevoie de informatii statistice, nu de dezvaluiri asupra autorului, ci doar de putin timp si incredere. Pentru ca se intalnesc inteligenta/sufletul celui care a scris-o cu inteligenta/sufletul celui care o citeste. No flesh and bones involved."

Am sa pun descrierea cartii deoarece nu cred ca ma ridic la nivelul in care sa o pot nara si sa cuprind tot ce a vrut autorul sa surprinda.

"Povestea? Pe scurt : Nic Labis, un upgrade al marelui poet (dar fara sa ii replice talentul), un minuscul locuitor la bloc si drumul lui de la finish catre linia de start. Scrisori catre Rita e povestea unei despartiri, care ar durea daca n-ar fi atat de hilara si care ar fi amuzanta daca nu ar durea atat. Nic e omul gratuit, fara obligatii si fara target, e antistarul, e ceea ce-si doreste cel mai mult societatea de azi sa marginalizeze. Nic povesteste; pentru ca daca nu o face, moare. Nic nu deranjeaza pe nimeni desi langa el nu poti sta neutru. Iti vine sa-l bati, sa-l strangi in brate, sa-l speli, sa-l iubesti. Un singur lucru nu reusesti – sa-l ignori. Nic e vulgar pentru ca viata printre sfintii falsi il oprima. Nic face lucruri pe care noi nu avem voie sa le facem, desi ... Nic e un mic Isus care ne spala de pacatul ipocriziei."


Toti cei care vor sa comande cartea, sa ma contacteze printr-un coment, sau pe email:fataroacketz@yahoo.com. Pretul cartii este de 50 de lei, cartea are 618 pagini. Eu zic sa "furati" 5 pachete de tigari de la voi, si sa cumparati cartea.Sigur veti ramane cu ceva.

vineri, 15 aprilie 2011

New Tag - Chestionarul lui Proust

Am primit o leapsa interesanta de la Monica.:D Sa vedem...

1. Principala mea trăsătură: istetimea:>, intuitia.
2.Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat: Nu pot sa aleg doar una... sinceritatea, inocenta si inteligenta
3. Calitatea pe care o prefer la o femeie: Feminitatea si istetimea
4. Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei: Felul lor de a fi.
5. Principalul meu defect: :)) curiozitatea, credeti-ma in cazul meu poate fi si defect, ar mai fi faptul ca is mult prea impiedicata :))
6. Îndeletnicirea mea preferată: eh, lasa, macar odata sa fiu si eu modesta.:))
7. Fericirea pe care mi-o visez: Intr-un cuvant: fericire, iar ce inseamna asta pentru mine nu zic oricum:P
8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire: Dezamagirea din partea cuiva anume:-s
9.Locul unde aş vrea să trăiesc: Sunt doua, si se bat cap in cap: In Londra, sau intr-un loc retras, o cabanuta draguta, unde sa fiu doar eu si persoana iubita.8->
10. Culoarea mea preferată: Verde, rosu, albastru, negru, galben, portocaliu. Nu ma pot decide intre astea.
11. Floarea care-mi place: Orhidee, Regina noptii, cherry blossom, lotus, nufar, trandafir si margarete.
12. Pasărea mea preferată: vulturul - libertate, phoenix - nemurire.
13. Prozatorii mei preferaţi: Virginia Woolf - proza feminista, si foarte multi contemporani:D
14. Poeţii mei preferaţi: Nu prea citesc poezii, dar sunt cateva exceptii: Adrian Paunescu, Nikita Stanescu, Shakespear
15. Eroii mei preferaţi din literatură: O sa ma credeti copil, dar poate am sa fac un post odata despre asta:D Harry Potter, pentru ca a putut trece prin atatea si cu toate astea a invatat ce e aia dragoste:D., Severus Snape, ca a stiut sa isi creezi o a doua personalitate, eh ce stiti voi, Mowgli:))
16. Eroinele mele preferate din literatură: Nancy Drew
17. Compozitorii mei preferaţi: Are Bethoven una faina:))
18. Pictorii mei preferaţi: Imi place doar ce pictez si desenez eu:>
19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală: Tata
20. Ce urăsc cel mai mult: minciuna
21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din naştere: sa citesc gandurile oamenilor:))
22. Cum aş vrea să mor: Imbratisata :-?? sau mai exact in bratele cuiva:D
23. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă: In general cand cineva imi greseste intentionat nu prea iert, dar daca vad ca e sincer, atunci ma inmoi si eu si ii dau o imbratisare maaare si gata:D
24. Deviza mea: Tot ceea ce suntem este rezultatul a ceea ce am gandit. - Buddha

Poate sa o preia oricine, dar sa ma anunte si pe mine:D

miercuri, 13 aprilie 2011

Eu sunt...

Imi amintesc de prima "proba" pe care ne-au dat-o la psihologie, un fel de "invatati sa va cunoaste-ti ca noi deja va citim". Ne-au scris pe tabla "Eu sunt..." si noi trebuia sa completam cu 15 enunturi, primele 15 enunturi care ne vin in minte, fara a ne gandi prea mult. Cum eu tin toate foile, foitele, biletele etc de care am nevoie si de care nu, am dat peste ele acuma si am sa le scriu aici... Nu stiu daca as schimba ceva sau as scrie acelasi lucru daca ar fi sa o fac inca odata, dar tot mai "real" sunt scrise acestea, asa primele in cap, cu o anumita timiditate, ca doar nu stiam daca imi taie capul sau nu, in functie de ce scriu.:)) so...

Eu sunt...
1.adolescenta rebela
2.pasionata de citit si scris
3.visatoare
4.pasionata de calatorii
5.non-conformista
6.sociabila
7.de parere ca animalele sunt mai bine organizate decat noi, oamenii
8.neatenta(uneori)
9.feminista si feminina
10.sensibila
11.pasionata de teatru
12.libera atunci cand ma plimb prin padure
13.altruista
14.fata lui tata ;;)
15.norocoasa.

Asta sunt eu:D La voi? Care sunt cele 15 enunturi scrise, asa rapid cu respiratia profului de psiho(asa mai dur)in ceafa?

Actiunea si Reactiunea.

Iar eu abia acum am descoperit Reactiunea.In consecinta niciodata nu calca o femeie pe coada, cel putin una cu personalitate puternica.:>
Reactia a fost una, nu conteaza efectul, nu ma intereseaza cauza.

Actiunea:



Reactiunea:



secret?

Eu spun ca au reusit sa intre bine in pielea personajelor. Joaca chiar bine.



Stangacii

         Mainile imi tremura, tastez stangace in incercarea de a-mi transpune sentimentul pe aceasta "hartie"; astept si ma gandesc, vars paharul cu apa, il pun deoparte, imi dau suvitele rebele dupa ureche si incerc iar sa mi te imaginez; capul imi aluneca pe genunchi, astfel capatand o pozitie ciudata, pentru care un yogin dolofan sau un "specimen" caruia ii place sexul in pozitii ciudate, ar fi gelos pe mine.
Undeva, cineva, acum... sufera. Altcineva rade. Ea se naste. Ei mor. Tu? Tu esti inconjurat de oameni, zambesti, vorbesti, oare te si gandesti? El a avut un accident. Ele barfesc. Noi?
Iubire, cearta, mangaiere, gelozie, sarutare, zambete, muscaturi, imbratisare,... somn.
Ciudat.

rasarit

         Stau sprijinita de geam si privesc rasaritul... undeva acolo e Japonia, asta imi trece prin gand; cobor privirea spre degetele care tasteaza robotic dar sigure...

E timpul sa aleg, auto-mutilare, auto-retusare?

Fumul prinde diferite forme, poate doar imaginare, si totusi simt nevoia sa ma intind dupa lesa... cainele acesta e ... simpatic? si cutitul, da inima asta trebuie cioplita, putin de aici, putin de acolo...

Fortez totul. Soarele a rasarit deja. Mi-e greu sa mai ating rasaritul si Japonia. As vrea sa facem schimb cu scrisul, pentru a te vedea cum citesti, cum te incrunti, cum iti duci mana la barbie, suspini, apoi inchizi totul deprimat. As vrea sa fac schimb cu mana ta dreapta, sa privesc totul de acolo, iar cand ceva iti merge prost, sa am puterea sa indrept totul...

Sunt doar o calatoare, intr-o poveste cu final deschis. Happy-end? Dead-end? Ti in mana stiloul cu care poti scrie sfarsitul povestii mele... De ce te las sa faci asta, te intrebi? Doar pentru simplu fapt ca poti. O poti face mai bine ca mine, iar viata mea in mainile tale suna mult mai sigur si palpitant decat intr-ale mele...
Happy-end? Dead-end?

simtiri...

As vrea sa simt din nou vantul in parul meu, in timp ce inalt zmei, as vrea din nou sa admir vietuitoarele padurii, ratacindu-ma printre copaci, mana mamei mangaindu-mi crestetul si spunandu-mi ca ma iubeste, pumnul tatalui lovindu-se de pumnul meu, vesnicul nostru salut, sa te simt pe tine patrunzandu-ma din nou, fiind amandoi doar o fiinta, simtindu-ma una si aceeasi cu tine, in bratele tale, la pieptul tau,… m-as simti iar fericita, atat de fericita cum doar tu stii sa ma faci, m-as simti iar a ta,…, sunt doar a ta!! \:D/

rad in intuneric, sa se faca soare...

          Se apropie amurgul. E aceea parte a zilei in care pot avea doua stari...fericita pentru ca pot simti amurgul, si trista ca imi prevesteste ceva...sfarsitul unei zile. Stau sprijinita de geam... poate nu voi cadea... si zambesc, ar trebui sa rad, asa cum zice titlul si ...inca cineva, dar eu doar zambesc. Ii zambesc Soarelui, si lui Sirius, frunzelor ca imi indica o directie, si norilor care ma lasa mereu sa-i privesc, fara sa se simta ca le fur intimitatea... As vrea sa fiu un nor, sa privesc totul in acelasi timp, sau un vultur, sa simt libertatea de miscare, vantul, zborul,... chiar si o pisica salbatica si smechera...poate asta ma caracterizeaza mai mult. Cum ar fi sa-mi doresc sa fiu... doar eu? Da. Sa fiu eu.  Mereu ne dorim sa fim altcineva decat suntem, altcumva si altceva... Eu imi doresc sa fiu ceea ce sunt... Asta imi aminteste de o vorba incalcita, cu doua taisuri si totusi inteleapta... "Fericirea este sa-ti doresti ceea ce ai, nu sa ai ceea ce-ti doresti". Nu fac decat sa urmez exemplul, dorindu-mi sa fiu ceea ce sunt... poate voi reusi atinge asa fericirea. Fiecare ramane prizonierul propriului vis, mi sa spus; dar noi? noi avem acelasi vis, suntem protagonistii aceluias vis, ii putem da o forma, il putem remodela si atunci cand va fi perfect, il cream...
          Si da. Toate au ajuns in raiul ingerilor, eu am ramas in infernul demonilor... inca sunt cea care amesteca smoala in cazanele uriase din iad...iar tu? Tu esti visul din zori...

metode utile pentru a te "killeri"

          Toata lumea are o parte criminala in ea... unele is criminal de bune, altii is criminal de mistocari, aia e criminal de perversa... dar cate persoane sunt care chiar is criminale? I mean... criminale in adevaratul sens al cuvantului... Stiti?
          O alta chestie ce mi-a atras atentia... sinuciderile:D Fratilor, e plin de zboruri fara aripi de la etaj, de tuns vene, poison si nu ma refer la Alice Cooper, si de hai sa ne leganam... De ce nu sunteti mai inventivi...? Asa ca in nebunia mea, am facut o lista cu "Cum sa te sinucizi usor si de efect, fara sa fi patetic!".
          Dupa cum spuneam, nu am auzit de nici o sinucidere despre care sa pot zice... da dom`le asta a avut imaginatie sau stiinta. Cu siguranta stie toata lumea, cliseele acelea din filme, unde o bunaciune suparata isi da drumu la apa in cada cu multa spuma, isi arunca furoul pe jos si intra cada, si se relaxeaza...; nu departe de ideea asta, cu putina tehnologie si ceva la moda, o putem transforma intr-o sinucidere cool:)); iti poti lua cu tine si foenul bagat in priza, sau laptopul, in cazul acesta poti avea si un vinovat... pretenul care crede ca tu mergi la futute, iar tu ca sa ii demonstrezi omului ca esti o fetita cuminte, iei laptopu in cada, prin pura intamplare nu mai ai baterie si il bagi in priza, pornesti si webul ca sa fie totul dramatic si... ne facem parul permanent; si vor exista cel putin doua teorii: cea a sinuciderii, si cea a demonstratiei fidelitatii, unde vinovat este si prietenul gelos, dar si ea... tot ce conteaza este ca preotul sa creada ca fata a murit din dragoste, si sa fie si ea ingropata intr-un loc decent in cimitir :). Unde mai pui si constiinta incarcata a feciorului? A daaa... asta chiar conteaza, cat de mult ai vrut sa-l vezi ca sufera dupa tine... iata ca acuma ai ocazia; daca te grabesti mai prinzi si fata scarbita de ceea ce tu ai facut si el a vazut; nu cred ca nu stii! Tocmai ti sa prajit inima, si ti-ai vomitat maruntaiele topite; dar asta nu e un detaliu important nu? E doar ceva pentru care prietenul tau, pe care l-ai atras in joc doar ca sa faci pe victima pana in ultima secunda, va ramane cu sechele pe viata. O alta metoda la care m-am gandit ar fi cea cu seringa si aerul in vena... Nu stiu daca doare sau nu, dar atunci cand vrei sa te sinucizi nu cred ca mai conteaza putina durere inainte de moarte, adica asa... cat sa ti minte ca ai trait si tu:) Cea de-a treia, este una de fite; ai nevoie de o masina, de preferat ceva cat mai scump ca sa fie si mai de efect. E simplu, bagi un furtun in teava de esapament iar celalalt capat pe geam in masina, si incerci sa izolezi cat poti de mult; te intinzi dramatic in spate ca intr-un somn inocent, si adormita ai ramas. Tot la categoria somn usor si inocent pe veci, intra cea cu gazul nostru de gatit de toate zilele... asta in cazul in care nu ai avut bani nici de o masina, sigur ai un aragaz si o bucatarie, nu-i problema ca esti sarac, cu cat mai mica bucataria, cu atat mai repede esti aproape de paradis... Mergem pe aceeasi stradegie, gaz si somn. Una alta, foarte interesanta, si poate fi folosita si ca aparare in caz de nevoie (chiar daca pana acuma am vorbit ironic, acum vorbesc foarte serios), asta o stiu de la tata, de cand eram mica ma invata sa ma apar de nebuni:)) la unul dintre subrate ( nu ati vrea sa va si care nu?) este o artera importanta, trec pe acolo 30 de litri de sange pe minut, se face un circuit, corpul uman are doar 5... biologie clasa a 10...
            Daca totusi vreti sa fiti old-school si nu va plac propunerile mele, si mergeti pe una clasica, hai sa ne-o leganam, nu uitati! Inaltimea este importanta si de asemenea si sapunul:)
Acum o chestie cat se poate de "tru", din cauza careia cateva zile nu am mancat nici, si beam apa doar cu paiul:)) Data de 6.06.2006, m-au innebunit toti, vine Dracu, unde-i Dracu etc... si totusi, era dimineata... DA! Era ora 6!!! Mergeam cu tata, el la servici, pe mine ma plimba pana la scoala, si cum e soarta uneori cruda, era o aglomeratie la o intersectie, unde, un nene statea in balcon etajul 6 :)) (stiu coincidente, dar daca nu ma credeti va poftesc va vedeti blocul :))) cu cracii afara, fuma; eu aparent fermecata de pletele-i blonde, de tigara matinala si rebeliunea din el, credeti-ma, la inaltimea aia cracii afara in balcon si doar in chiloti... e ceva:)) Tata lovea nerabdator volanul cu degetul, cand sa uitat si el in sus, sa vada de ce ma cocot eu asa peste el, mai exact pentru ce... In secunda urmatoare, amandoi am regretat, omul si-a aruncat tigara nervos, probabil spunand, ultima tigara, apoi a plonjat... nu vreau sa va spun reactia:)) sk8erii mei noi erau plini cu cea mai ramas din mancarea rumegata de tata pe fuga in acea dimineata, mi sa dus Romeo ma gandeam eu, pana am vazut cat creier pe jos... ma tot intrebam unde il tinea? Normal ca politistii vomitau pe rupte pe acolo, si adunau creierii cu farasul 8-| cata cruzime:-< Si normal ca tata si-a blestemat dimineata si cremvustii care ii mancase, iar eu toata ziua ma uitam in spate, si aveam impresia ca domnul Romeo, ma urmareste, cu creierii bagati in cap... normal:) Am sa caut poate gasesc articolul pe net, nu mai stiu cum il chema pe nene, dar era blocul pe colt cum urci catre spitalul nou, Tg Mures.:) Astia care tineti minte, little help here:D

perfect world

          Eram mica... Nu stiu varsta exacta, dar stiu sigur ca nu ma puteam urca singura pe scaun fara a ma chinui cateva minute... Aveam un breloc in care era un catel in miniatura; imi facea multe griji pentru el, singur... mereu trebuia sa zambeasca... apoi am inteles; m-a ajutat tata sa inteleg ca el traieste in lumea lui, fericit...
Imi amintesc primul aparat foto in mana mea... Mi se parea prea performant pentru ceea ce stiam eu, dar iubeam felul in care puteam imortaliza intr-o poza, un moment inainte ca el sa dispara de tot.
          Ziua cand am fost ucisa... Se intampla intr-o perioada pe cand nu existau stirile de la 5, iar accidentele de genu erau de impact si lasau populatia cu gura cascata luni intregi... Simteam clar cum viata ma paraseste, dar nu simteam frica, apoi mi-am amintit ca aveam un scop, trebuia sa fac ceva; nu puteam ramane in acel loc... de fapt nu era un singur loc, nici acest loc, nici celalalt loc, era un pic din ambele; stiam de la cineva ca exista un loc perfect intins, dincolo de toate lucrurile cunoscute, unde nu era nici o sosea, nici o amintire, nici un cimitir... Dar eu inca ma uitam in cealalta parte... apoi ai aparut tu. Nu eram pierduta, moarta sau inghetata, eram vie, eram vie in propria mea lume perfecta, propria noastra lume perfecta... Eram in "bratele tale", intre nimic si totul, intre suprematie si dezastru; zilele devenisera toate o speranta, aveam acelasi vis in fiecare noapte, imbratisarea calda a corpului tau, protectia mainilor tale, sunetul inimii mele, batand speriata, in ele am gasit drumul care ma ducea departe de moarte, ideea de a merge mai departe pentru ceva...dar mereu ajungeam la aceeasi "usa", si anume de unde am pornit, desi stiam ca inauntru e salvarea...
           Cand el traia, nu uram cu adevarat pe nimeni, dar acum, ura era tot ce mi-a mai ramas; vroiam sa-l vad mort, nu ma recunosteam, nu imi dadeam seama unde m-am pierdut si cum a reusit sa ma transforme in asa ceva... ce eram dupa toate alea? Fata inghetata? Fata pierduta? Fata moarta? Eram un nimic, iar tu nu aveai acel... "nimic".
           Aveam 10 ani cand am fost ucisa, am fost aici pentru o clipa, apoi am disparut... si iata-ma din nou aici, pentru cineva; nu m-am intrebat niciodata de ce eu am fost cea care am scapat... si azi... am primit un raspuns fara sa pun intrebarea..."poate am ceva important de rezolvat aici", iar acum sunt singura ca am...

           I`m not gone...For now... I`m alive, in your own perfect world, our own perfect world...

sâmbătă, 9 aprilie 2011

:)) --> din ala sarcastic

            Sunt zile in care simti ca tot ceea ce ai nevoie este sa te afli intr-un loc care sa inspire siguranta, confort si iubire. Atunci te simti bine, ingrijita, ca toata lumea iti vrea binele, toate cacaturile astea pe care orice prost in viata ajunge sa le creada macar odata. Dar ce se intampla atunci cand vrei sa iesi, sa te plimbi fara sa mai fi in siguranta, mai mult de atat chiar te expui pericolului. Eu m-am hotarat sa iau taurul de coarne, m-am inarmat cu mult tupeu, ironie si nervi si am iesit in cautarea raului. Am atacat cu tot ce am avut la indemana, cuvinte ironice, replici intelepte, filozofii ba am ajuns sa citez si din proze feministe si tot degeaba. Raul, intruchipat intr-un barbat misterios si atragator, nu reactiona la astfel de "stimulente". Mi-am aprins o tigara si m-am gandit ca daca m-as intoarce inapoi fara a incerca sa deslusesc intelepciunea si inteligenta lui, si sa-i gasesc un punct slab, am strabatut atata drum degeaba. Am reluat replicile, cuvintele, ba chiar m-am apropiat pentru a putea mentine un contact vizual, si abia atunci mi-am dat seama. Nu era nici intelept, nici destept; era doar un prost fara farmec si mister care nu reactiona deoarece nu intelegea ce vroiam eu sa transmit. Mi-am dat seama ca am iesit la marea "vanatoare" gandindu-ma ca dau de Dracu' si am intalnit un unchi inhibat a unei verisoare prin alianta a respectivului... Mi-am aruncat tigara si am zis singurele cuvinte care le poate intelege un astfel de specimen:"Pula mea." Si marea mea aventura s-a terminat aici. Iata-ma din nou in locul cald si sigur.Pula mea.

duminică, 3 aprilie 2011

3 fantome

                Sta in coltul camerei mele. Este inalt, imbracat in negru, isi tine capul aplecat dar restul corpului drept, ceea ce imi da senzatia ca vrea sa se impuna. Il cheama Joe, e un nume stupid, numele pretenului imaginar a unei persoane comice si simpatice... Tine in mana o fotografie veche, rupta pe margini. Ma apropiu de el incet, nesigura dar totusi atenta, ca si cum in orice clipa ar putea sa isi schimbe privirea... Si... a schimbat-o, dar nu a fost atat de diferita cum ma asteptam. Avea ochii mari, speriati, dar privindu-i mai atent, gaseam o lumina care inspira speranta... Speranta la ceva uman, la o viata poate... Ii ating incet mana, apoi fotografia... El este o fantoma. Fantoma trecutului meu. A tot ceea ce a fost rau, sau aproape bine. Regret mult, dar nu as schimba nimic nici daca as putea, din frica de a nu schimba involuntar si prezentul. Sunt fericita. Sunt fericita castigatoare a unui iubit perfect, a unei iubiri adevarate. Eu si el, suntem fantoma prezentului; stam adesea la un ceai cu Joe, si povestim despre fantoma viitorului...