Sta in coltul camerei mele. Este inalt, imbracat in negru, isi tine capul aplecat dar restul corpului drept, ceea ce imi da senzatia ca vrea sa se impuna. Il cheama Joe, e un nume stupid, numele pretenului imaginar a unei persoane comice si simpatice... Tine in mana o fotografie veche, rupta pe margini. Ma apropiu de el incet, nesigura dar totusi atenta, ca si cum in orice clipa ar putea sa isi schimbe privirea... Si... a schimbat-o, dar nu a fost atat de diferita cum ma asteptam. Avea ochii mari, speriati, dar privindu-i mai atent, gaseam o lumina care inspira speranta... Speranta la ceva uman, la o viata poate... Ii ating incet mana, apoi fotografia... El este o fantoma. Fantoma trecutului meu. A tot ceea ce a fost rau, sau aproape bine. Regret mult, dar nu as schimba nimic nici daca as putea, din frica de a nu schimba involuntar si prezentul. Sunt fericita. Sunt fericita castigatoare a unui iubit perfect, a unei iubiri adevarate. Eu si el, suntem fantoma prezentului; stam adesea la un ceai cu Joe, si povestim despre fantoma viitorului...
The truth
Acum 6 ani
