Metamorfozele timpului

         Timpul? Iluzia care este in permanenţa cu noi; este acel ceva care face diferenţa; detaliul atât de neperceput de noi, pe atât de prezent…Spre ce ne îndreptăm?Spre eternitate?sfarşit?Nu! spre timp… timpul din viitor, care se încăpăţânează să fugă, iar noi în încercarea de a ţine pasul cu el, creştem, ne maturizăm, îmbătrânim, apoi…apoi începem din nou.Care este pe lume, cel mai lung şi cel mai scurt, cel mai incet, cel ce se poate împărţi mai mult şi cel mai întins, fără care nimica nu se poate face, care înghite tot ce-i mic şi dă viaţă la tot ce-i mare?Este singurul drum cu sens unic de la cap la coadă. Nimic nu-i mai lung decât timpul, pentru că el e măsura veşniciei; nimic nu-i scurt, pentru că ne lipseşte când avem ceva de făptuit; nimic nu-i mai încet, pentru cine gustă bucuriile, se întinde la nesfârşit in mare, se împarte la nesfârşit in mic; nimeni nu ţine seama de dânsul şi tuturora le pare rău de pierderea lui; nimic nu se face fără dânsul; aruncă in uitare tot ce nu e vrednic să rămână şi faptele înalte le face nemuritoare.Poţi înţelege timpul atunci când ajungi în gară după 5 minute de când a plecat trenul, poţi simţi timpul pe parcursul trecerii anilor, îl poţi vedea în ochii bătrânilor, îl poţi atinge în momentul când mori, când începi totul de la început. Toate acestea se întâmplă indirect; faptele, evenimentele, fenomenele, stau între noi şi timp. Timpul este mijlocit de aceste întâmplări, el nu apare în mod direct. Timpul nu se poate atinge, vedea, simţi sau înţelege. Este doar o iluzie…Nu irosi timpul. Dacă vrei sa afli cât valoreaza un an? întreabă un student care tocmai a pierdut un an de studiu; o lună? întreabă o mamă care a născut mai devreme cu o lună; o săptămână? întreabă un editor de la un ziar săptămânal; o oră?, întreabă doi îndrăgostiţi care aşteaptă să se întâlnească; un minut? întreabă pe cineva care tocmai a pierdut trenul; o secundă? întreabă un şofer care tocmai a reuşit să evite un accident; o sutime? întreabă un atlet, care tocmai a obţinut medalia de argint la olimpiadă; timpul nu asteaptă pe nimeni…ieri este istorie, mâine este mister, azi e doar timpul prezent, clipa.Timpul este de fapt spectacolul universului veşnic, care ne face pe noi oamenii să ne simţim mărunţi si trecători.Şi dacă pe lume tot ceea ce s-a creat de către om este supus perisabilităţii, doar omul se află la cumpăna dintre viaţă si moarte, mintea lui fiind preocupată de marile probleme ale lumii contemporane.Intrebarea este dacă timpul este cel care se metamorfozează, sau dacă nu cumva panorama civilizaţiilor creează un puternic sentiment de zădărnicie, determinat de ideea că totul se repetă în lume, că nimic nu este statornic şi nu rezistă în timp. Conştient de valoarea lui, omul reuşeşte să-şi dobândească fericirea, să-şi cunoască semnificaţia în Univers, să trăiască clipa.