Am ajuns ziua în care majoritatea vor să fie altcineva decat îs, în loc să își caute identitatea... Știți ce? Eu mi-am căutat-o, poate nu am găsit exact ce îmi doream, sau nu sunt așa cum visam cândva că voi fi „când voi crește mare”, dar știți ce? Așa sunt eu, cu defecte, cu chestii bune, fără mamă și fără copilărie, ironică, uitucă și împiedicată, supărăcioasă și sensibilă... deșteaptă dar încăpățânată... rece dar atât de drăgăstoasă... Poate nu am cele mai superbe trăsături, poate sunt cam corcită ca să aparțin exact unei anumite „rase”:)), poate am ochii altfel decât voi, poate că atunci când râd nu pot coborî scările, poate deși am năsuc mic, mie mi se pare mai altfel, pentru că de fapt e altfel, dar nu scrie nicăieri că altfel e ceva rău... Cu toate aceste „poate” și fuga de o anumită parte din identitatea mea, am remarcat că sunt mai presus decât mulți... doar pentru simplul fapt că mă accept așa cum sunt, diferită dar măcar originală. Acum, sunt mândră de acea parte din mine, de care m-am ferit mult timp, care mi se părea misterioasă când o vedeam la altcineva, dar acum mă gândesc... la mine de ce să nu fie? Și este... știu, nu mulți înteleg ce vorbesc eu aici, nu încă, dar cei care știu poate vor aprecia curajul meu, de a scoate la lumină o parte din mine care o țineam ascunsă, cu care mă mândream doar mie... Mie și atât. Ei bine, acum sunt mândră de mine... Cherry blossom and love... simt că mă reprezintă...
Sakura-Ai Alexandrina
The truth
Acum 6 ani